Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 11.819/296/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 908D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 518 din 7 iulie 2015. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.819/296/2014, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul-petent Valentin Pop într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unei încheieri penale prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva unei ordonanţe de clasare emise de procuror. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu asigură un control judiciar ierarhic asupra hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează, într-o procedură specială, legalitatea şi temeinicia actului procurorului care a dat o soluţie într-un dosar penal, în speţă a ordonanţei de clasare a cauzei. Este evident că omisiunea legiuitorului de a prevedea o cale de atac împotriva încheierii judecătoriei încalcă nu numai dreptul la un proces echitabil, ci şi dreptul persoanei interesate de a beneficia de o cale de atac efectivă, astfel cum prevede art. 129 din Constituţie. Aceasta, întrucât art. 129 din Legea fundamentală nu numai că prevede dreptul şi posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, dar şi impune în sarcina legiuitorului obligaţia de a prevedea una sau mai multe căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Scopul acestor căi de atac este de a asigura controlul unei instanţe ierarhic superioare asupra hotărârii pronunţate de instanţa ierarhic inferioară, tocmai pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, în conformitate cu art. 21 din Constituţie şi cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea arată că textul de lege criticat contravine şi art. 24 din Constituţie, întrucât înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, prin declararea ca fiind definitivă a unei încheieri date de judecătorie, prin care se soluţionează o plângere împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată. Declararea ca fiind definitivă a acestei încheieri nu se justifică nici prin caracterul special al procedurii, deoarece sunt nenumărate situaţii în care soluţiile de confirmare a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată sunt vădit nelegale. 6. Tribunalul Satu Mare - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, inclusiv reglementarea căilor de atac, este atributul exclusiv al legiuitorului, în acest sens fiind şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 139 din 12 martie 2015. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 58 din 24 februarie 2015 şi nr. 139 din 12 martie 2015, exprimat în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară", care au următorul conţinut: "Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă." 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile de lege criticate, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, prin Decizia nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, prin Decizia nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015, şi prin Decizia nr. 518 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, constatând constituţionalitate acestora prin raportare la aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză. 14. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitată, Curtea a reţinut că prevederile art. 341 alin. (6)-(8) din Codul de procedură penală reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală şi, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată, cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii, este definitivă. Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că, potrivit alin. (8) al art. 341 supus analizei, încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă, împrejurare care nu este de natură a afecta constituţionalitatea dispoziţiilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, s-a reţinut că atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". 15. Prin urmare, Curtea a conchis că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. S-a precizat că nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză şi că, astfel, aşa cum a fost arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 11.819/296/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
