Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬─┬──────────────────┐
│Marian Enache │-│preşedinte │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga│-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │-│judeător │
│Licu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │-│judecător │
│Scântei │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Livia Doina │-│judecător │
│Stanciu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Elena-Simina │-│judecător │
│Tănăsescu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Varga Attila │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │-│magistrat-asistent│
└─────────────────┴─┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionica Vajnar în Dosarul nr. 2.723/186/2019/a1.1 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 362D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, de respingere ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa anterioară a instanţei de control constituţional, respectiv Decizia nr. 102 din 7 martie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 17/CCP din 26 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.723/186/2019/a1.1, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 425 alin. (l) pct. 5 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ionica Vajnar cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de aceasta împotriva încheierii prin care au fost respinse cererile şi excepţiile şi s-a dispus începerea judecăţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit normelor procesual penale criticate, hotărârea judecătoriei asupra cererilor şi excepţiilor formulate în camera preliminară poate fi atacată cu contestaţie la tribunal, care va pronunţa o hotărâre definitivă sub acest aspect. Hotărârea dată pe fondul cauzei poate fi atacată cu apel, de competenţa curţii de apel, iar instanţa de apel va fi ţinută, sub acest aspect, de hotărârea definitivă a tribunalului, din camera preliminară, instanţă inferioară în grad curţii de apel. Susţine că legiuitorul trebuie să uniformizeze calea de atac din procedura de cameră preliminară cu procedura de fond, astfel că dacă o hotărâre dată de judecătorie pe fondul cauzei poate fi atacată cu apel la curtea de apel şi contestaţia îndreptată împotriva hotărârii judecătoriei, prin care se pronunţă asupra cererilor şi excepţiilor în camera preliminară, trebuie să fie atacată cu contestaţie tot la curtea de apel. 6. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că norma criticată reprezintă textul de lege general care reglementează procedura contestaţiei în procesul penal şi se află în corelaţie cu prevederile art. 347 din Codul de procedură penală, care reglementează contestaţia în materia procedurii de cameră preliminară. Din această perspectivă, reţine că instanţa de control constituţional s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva încheierii de cameră preliminară prin care sunt soluţionate cererile şi excepţiile. În acest sens, invocă deciziile nr. 641 din 11 noiembrie 2014, nr. 552 din 16 iulie 2015 şi nr. 102 din 7 martie 2017, prin care au fost analizate critici identice celor formulate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Apreciază că nu au fost învederate aspecte de noutate, de natură să determine un reviriment de jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, şi reţine că reglementarea legiuitorului în materia căilor de atac se încadrează în marja largă de apreciere de care se bucură în acest domeniu, conform dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, astfel încât consideră că textele legale criticate sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 425 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură penală. Curtea constată că, în realitate, autoarea excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului." 11. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, cât şi prevederile art. 13 referitor la dreptul al un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în examinarea dispoziţiilor art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, a pronunţat Decizia nr. 497 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015, şi Decizia nr. 214 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 10 iulie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. În motivarea soluţiei sale, instanţa de control constituţional a reţinut că normele procesual penale criticate se regăsesc într-un capitol distinct al noului cod referitor la "Contestaţie", cale de atac ordinară, aplicabilă "când legea nu prevede altfel", stabilindu-se că soluţionarea contestaţiei se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului, a persoanei care a făcut contestaţia, precum şi a subiecţilor procesuali la care hotărârea atacată se referă, fiind citaţi potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol. 13. Faţă de criticile autoarei excepţiei din prezenta cauză, în acord cu deciziile anterior citate, Curtea constată că motivele de neconstituţionalitate invocate sunt neîntemeiate, atât timp cât, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a instanţei de control constituţional, mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, iar legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili prin lege procedura de judecată, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele asemenea, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". 14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionica Vajnar în Dosarul nr. 2.723/186/2019/a1.1 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
