Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 612 din 12 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 14 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Shanmugan Ramesan în Dosarul nr. 464/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.016D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.910D/2010, nr. 4.540D/2010 şi nr. 4.542D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, ridicatã de Ibtisam El Hourani, Hamrouni Bassam şi Rafique Azam în dosarele nr. 5.454/2/2010, nr. 6.145/2/2010, respectiv nr. 6.144/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea ia act de prezenţa doamnei Ana Maria Saon, interpretul autorizat pentru limba englezã solicitat pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 3.016D/2010 şi nr. 4.542D/2010, precum şi a domnului Dalati Bassam, interpretul autorizat pentru limba arabã solicitat pentru a asigura traducerea în dosarele nr. 3.910D/2010 şi nr. 4.540D/2010.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea parţialã de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.910D/2010, nr. 4.540D/2010 şi nr. 4.542D/2010 la Dosarul nr. 3.016D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând cele reţinute de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 464/59/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Shanmugan Ramesan într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de prelungire a duratei mãsurii luãrii în custodie publicã.
Prin încheierile din 22 iunie 2010 şi 14 iulie 2010, pronunţate în Dosarele nr. 5.454/2/2010, nr. 6.145/2/2010, respectiv nr. 6.144/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţia ridicatã de Ibtisam El Hourani, Hamrouni Bassam şi, respectiv, Rafique Azam în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de prelungire a duratei mãsurii luãrii acestora în custodie publicã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, urmãtoarele: textele de lege criticate încalcã dreptul la apãrare, întrucât nu reglementeazã o procedurã clarã de prelungire a perioadei de luare în custodie publicã; aduc o gravã atingere independenţei justiţiei, soluţia prelungirii mãsurii luãrii în custodie publicã fiind impusã instanţei prin lege; este nesocotit principiul egalitãţii pãrţilor în proces, întrucât textul de lege criticat excepteazã Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã; în cadrul procesului prin care se solicitã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor nu sunt respectate toate garanţiile procesuale prevãzute de lege; accesul la justiţie este limitat, întrucât prelungirea duratei mãsurii se face pe o perioadã de 5 luni, timp în care nu se mai analizeazã dacã mai subzistã motivele avute în vedere la luarea deciziei sau dacã starea de fapt s-a schimbat; mãsura luãrii în custodie publicã este privativã de libertate, constituind şi o restrângere a libertãţii de circulaţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 97 alin. (5) şi (7): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Oficiului Român pentru Imigrãri. Instanţa trebuie sã se pronunţe înainte de expirarea termenului luãrii în custodie publicã dispuse anterior, iar hotãrârea instanţei este irevocabilã. (...)
(7) În situaţia în care, ulterior luãrii în custodie publicã a unui strãin, se constatã existenţa unuia dintre cazurile prevãzute la art. 92 alin. (1) sau acesta formuleazã pentru prima datã o cerere pentru acordarea unei forme de protecţie, mãsura luãrii în custodie publicã înceteazã de drept. La formularea unei a doua cereri, mãsura luãrii în custodie publicã înceteazã la data acordãrii accesului la o nouã procedurã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 care consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) care stabileşte cã libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Invocã, de asemenea, şi dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la libertate şi siguranţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la acelaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale ca şi cele invocate în prezentele cauze conexate. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Decizia nr. 1.568 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 207 din 15 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 5 mai 2011, Curtea a statuat, în esenţã, cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României constituie o mãsurã asupra cãreia se pronunţã o instanţã de judecatã, respectiv curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, în cadrul unui proces care întruneşte toate exigenţele unui proces echitabil, fiind garantate atât accesul liber la justiţie al pârâtului şi exercitarea dreptului la apãrare, cât şi independenţa judecãtorului, acesta urmând sã hotãrascã în mod liber, nicio prevedere din textele de lege criticate nefiind de naturã sã îl direcţioneze în mod automat spre o anumitã soluţie. De asemenea, Curtea a reţinut cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã reprezintã o mãsurã administrativã, dispusã de magistrat, de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care nu a putut fi îndepãrtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o mãsurã privativã de libertate.
Întrucât nu au fost prezentate elemente noi, care sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, atât faţã de dispoziţiile art. 97 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002, cât şi, pentru identitate de raţiune, faţã de cele ale art. 97 alin. (7) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (5) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Shanmugan Ramesan în Dosarul nr. 464/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Ibtisam El Hourani, Hamrouni Bassam şi Rafique Azam în dosarele nr. 5.454/2/2010, nr. 6.145/2/2010, respectiv nr. 6.144/2/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
