Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, excepţie ridicată de Bulgok Arif în Dosarul nr. 520/57/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 69D/2016. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Ioan Rus, cu delegaţie depusă la dosar. De asemenea, este prezent domnul Fetin Geambulat, traducător autorizat de limba turcă. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 129 din Constituţie, care, în mod greşit, au fost interpretate în sensul că o lege poate să nu reglementeze nicio cale de atac. Arată că nu se poate suprima dreptul unei persoane de a formula o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Susţine că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în sensul constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii de lege care nu reglementau o cale de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti. Apreciază că măsura returnării unui cetăţean străin este o măsură a cărei gravitate determină necesitatea existenţei unui dublu grad de jurisdicţie. 4. Reprezentantul Ministerului Public arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva unor critici similare, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate. Cu acele prilejuri s-a reţinut că dispoziţiile de lege criticate oferă posibilitatea străinului interesat de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emisă de autoritatea competentă. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că este de competenţa legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi a modalităţii de exercitare a căilor de atac. Totodată, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. 5. Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepţiei arată că respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată nu împiedică Curtea Constituţională să îşi reconsidere jurisprudenţa în sensul admiterii acesteia. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 10 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 520/57/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, excepţie ridicată de Bulgok Arif, în cadrul unui recurs declarat împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva deciziei de returnare emise de Serviciul pentru Imigrări Alba. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că din interpretarea dispoziţiilor art. 129 din Constituţie rezultă că prin lege se pot stabili una sau mai multe căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, fără a putea fi suprimat dreptul la exercitarea unei căi de atac prin declararea ca definitivă a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă. Apreciază că în cauză sunt aplicabile cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 500 din 15 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. XVII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, şi nr. 699 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 29 iulie 2011, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că instanţa de contencios constituţional a statuat în mod constant că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Făcând referire la Decizia nr. 243 din 9 martie 2006, arată că, în materia soluţionării cererilor referitoare la regimul străinilor, celeritatea reprezintă un considerent specific major în temeiul căruia legiuitorul a adoptat proceduri speciale, accelerate, fără a periclita însă exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părţilor. În final, invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că soluţia legislativă criticată este constituţională. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul conţinut: "Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă". 14. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că înainte de modificările aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, dispoziţiile criticate se regăseau în cuprinsul art. 84 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. În continuare, Curtea reţine că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii soluţiei legislative criticate de autorul excepţiei din perspectiva unor critici identice, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 16. Astfel, prin Decizia nr. 1.222 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2010, Decizia nr. 699 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 29 iulie 2011, Decizia nr. 1.304 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 19 decembrie 2011, şi Decizia nr. 386 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, Curtea a constatat că procedura de soluţionare a cererilor în justiţie, formulate de străini în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, este o procedură specială şi accelerată în care accesul la justiţie nu este îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părţilor nu este periclitată. În plus, caracterul definitiv al hotărârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluţionate. 17. Aşadar, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea accesului liber la justiţie, întrucât textele de lege criticate oferă străinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentă, cererea sa urmând să fie examinată de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Instanţa de contencios constituţional a reţinut că nu se poate susţine nici faptul că sunt nesocotite prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un recurs efectiv, autorii excepţiei beneficiind de posibilitatea, valorificată de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanţe naţionale, în speţă curtea de apel. 18. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat că soluţia legislativă criticată este în acord cu aceste prevederi constituţionale. Curtea a apreciat că sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bulgok Arif în Dosarul nr. 520/57/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 85 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu * OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu opinia majoritară, apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România trebuia admisă, iar prevederile legale în discuţie trebuiau declarate neconstituţionale pentru următoarele considerente: 1. Bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în această materie nu justifică, prin ea însăşi, respingerea excepţiei. În esenţă, din lecturarea jurisprudenţei sale, rezultă că procedura de soluţionare a cererilor în justiţie formulate de străini, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, este o procedură specială şi accelerată, în care accesul la justiţie nu este îngrădit, iar exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale părţilor nu este periclitată. În plus, caracterul definitiv al hotărârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări, este justificat de celeritatea cu care acestea trebuie soluţionate. 2. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate pleacă tocmai de la faptul că împotriva deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări există o singură posibilitate, şi anume contestarea acesteia la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări, care a emis decizia de returnare, în termen de 10 zile de la data comunicării. În aceste condiţii, se pune în discuţie analiza temeiniciei motivelor pentru care se dispune returnarea străinului, instanţa de contencios administrativ făcând o simplă apreciere de legalitate. În plus, împotriva deciziei curţii de apel nu există nicio cale de atac. Apreciem că legiuitorul nu a armonizat dispoziţiile criticate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât trebuia clarificată, mai întâi, natura juridică a actului/deciziei de returnare; dacă acesta este un act administrativ, în mod firesc, persoanei căreia i se adresează trebuie să-i fie recunoscută calea de atac a plângerii la organul ierarhic superior, iar dacă nu este calificat drept un act administrativ, atunci persoanei în cauză trebuie să i se recunoască dublul grad de jurisdicţie. 3. În cauza de faţă, autorului excepţiei de neconstituţionalitate i-a fost emisă decizia de returnare fără ca acesta să săvârşească vreo faptă pentru care se dispune returnarea, în plus, acesta este căsătorit cu o femeie de cetăţenie română, cu care are şi copii. Prin urmare, structura Inspectoratului General pentru Imigrări ar fi trebuit să facă o analiză mult mai atentă, pentru a nu i se încălca persoanei în cauză drepturi şi libertăţi fundamentale; o simplă omisiune de a depune unele acte, de exemplu, nu ar trebui, în opinia noastră, în balanţă cu protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, să justifice expulzarea străinului. Dacă acesta s-ar fi putut adresa cu plângere la organul ierarhic superior, o astfel de analiză era cu siguranţă pusă în discuţie. 4. Este adevărat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui reguli de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi de a stabili căile de atac, Curtea recunoscând fără echivoc această competenţă, dar, într-o situaţie cu implicaţii atât de mari în planul relaţiilor sociale şi de familie se impune regândirea soluţiei legislative în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată şi, mai ales, corelarea acestor prevederi cu dispoziţiile Legii contenciosului administrativ. Judecători, Petre Lăzăroiu Simona-Maya Teodoroiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
