Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 61 din 1 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 207 din 11 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Xu Yongzhu în Dosarul nr. 8.883/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 ianuarie 2004, fiind consemnate în încheierea din acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 1 februarie 2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.883/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Xu Yongzhu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , prevãzând cã plângerea fãcutã împotriva deciziei de respingere a cererii pentru acordarea statutului de refugiat se soluţioneazã de judecãtorie în termen de 30 de zile, încalcã prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu asigurã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil, termenul fiind prea scurt pentru elucidarea tuturor aspectelor, pentru dovedirea temeiniciei cererii şi pentru pronunţarea unei soluţii temeinice.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat prevede un termen de recomandare pentru soluţionarea cauzelor reglementate de <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , care au un caracter urgent.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat reglementeazã o procedurã specialã, şi anume cea a soluţionãrii plângerii pe care strãinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotãrârii de respingere a cererii, datã de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. Aceastã procedurã de soluţionare a plângerii este instituitã pentru o categorie specialã de persoane şi cu privire la o anumitã categorie de cereri ce comportã o urgenţã evidentã. De asemenea, aratã cã termenul de 30 de zile în care trebuie soluţionatã plângerea este un termen de recomandare, fãrã ca acest termen sã reţinã instanţa în a efectua o cercetare judecãtoreascã completã şi în a acorda petenţilor dreptul la un proces echitabil cu soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, potrivit <>art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , solicitanţii statutului de refugiat se bucurã, pe întreaga duratã a procedurii de acordare al acestuia, "de dreptul de a fi asistaţi sau reprezentaţi de un avocat, de dreptul de a li se asigura în mod gratuit un interpret, de a fi consiliaţi şi asistaţi de un reprezentant al organizaţiilor neguvernamentale, de a fi informaţi cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le au".
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã textul de lege criticat oferã petentului dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil şi într-un termen rezonabil, fãrã a împiedica partea interesatã de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãratã şi de a se bucura de toate garanţiile procesuale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu opreşte pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale, care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil. Mai mult, dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţã cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, conceptul de "proces echitabil" nu implicã "existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor cãi de atac a hotãrârilor judecãtoreşti".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost republicatã, dându-li-se textelor o nouã numerotare, art. 15 alin. (5) devenind art. 16 alin. (5). Astfel, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (5): "Plângerea se înainteazã de îndatã instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Textele au urmãtorul conţinut:
- Art. 21 alin. (3) din Constituţie: "(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţã poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 231 din 25 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004, Curtea a statuat cã prin textul de lege criticat nu a fost restrânsã exercitarea unor drepturi sau libertãţi constituţionale, stabilirea termenelor de judecatã sau procedura soluţionãrii cãilor de atac nefiind prevãzute de Constituţie, ci de lege.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 531 din 2 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat cã dispoziţiile de lege criticate reglementeazã o procedurã specialã, şi anume cea a soluţionãrii plângerii pe care strãinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotãrârii de respingere a cererii, datã de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. Aceastã procedurã de soluţionare a plângerii este instituitã pentru o categorie specialã de persoane şi cu privire la o anumitã categorie de cereri ce comportã o urgenţã evidentã. Având deci la bazã un criteriu raţional, este justificatã o asemenea reglementare, diferitã de cea a procedurii contenciosului administrativ, ca şi de alte proceduri prevãzute de lege. În ceea ce priveşte reglementarea, prin dispoziţiile de lege criticate, a termenului de 30 de zile în care urmeazã sã se judece plângerea împotriva hotãrârii de admitere sau respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat, Curtea observã cã acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasã libertate legiuitorului sã reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.
Totodatã, Curtea reţine cã textul de lege criticat se circumscrie condiţiei termenului rezonabil, aşa cum apare acesta în interpretarea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, se observã cã, în nici una dintre cauzele supuse judecãţii Curţii de la Strasbourg, aceastã cerinţã nu a fost interpretatã în sensul obligaţiei statelor şi a autoritãţilor de a asigura un proces mai lung. Din contrã, soluţia constantã a fost aceea cã "justiţia nu trebuie realizatã cu întârzieri de naturã sã-i compromitã eficacitatea şi credibilitatea", sens în care pot fi amintite hotãrârile pronunţate în cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei (1990) şi H. contra Franţei (1989). Aşa fiind, departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de <>art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Xu Yongzhu în Dosarul nr. 8.883/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Romana Mariţiu
___________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
