Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 608 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 62 din 24 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Maxcolor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 35/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iunie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 35/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Maxcolor" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect o acţiune în anulare a unui contract de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate permit anularea operaţiunilor comerciale în care "prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã", fãrã a defini sau exemplifica ce se înţelege prin aceastã sintagmã, aşa încât garantarea dreptului de proprietate, care are valoare de principiu constituţional, "este condiţionatã de aprecierile pur subiective ale judecãtorilor". Considerã cã se încalcã astfel dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã scopul urmãrit prin textul de lege criticat este protejarea intereselor celorlalţi creditori care "sunt prejudiciaţi prin [...] aceste transferuri şi care nu s-ar mai putea îndestula pentru creanţa lor".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au urmãtorul cuprins: "(1) Administratorul sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte: [...]
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului în condiţiile şi limitele stabilite prin lege, în mod egal, indiferent de proprietar, precum şi cu cele ale art. 135 alin. (1) referitor la economia României.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. De altfel, prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate anterior republicãrii legii, când acestea erau cuprinse în fostul <>art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 .
Astfel, prin <>Decizia nr. 390 din 16 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 12 februarie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate a cãrei motivare se întemeia pe încãlcarea aceloraşi texte din Constituţie, ca şi în cauza de faţã, Curtea a reţinut cã anularea actului juridic constatat a fi fost încheiat în mod fraudulos şi restituirea de cãtre terţul dobânditor a bunurilor care au constituit obiectul actului juridic anulat ori a contravalorii acestora nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietãţii private şi interdicţia confiscãrii acesteia, ci au ca scop restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic fraudulos, iar aceasta nu contravine principiilor economiei de piaţã, consacrate de art. 135 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 61 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Maxcolor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 35/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
