Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 606 din 21 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 si pana la 6 martie 1945 din motive etnice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 918 din 13 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Iorgu Florea în Dosarul nr. 43.644/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 43.644/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Iorgu Florea cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.990 din 2 decembrie 2005, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 7.002/CA/2005.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, întrucât dau dreptul organului administrativ sã dispunã asupra unor situaţii juridice nãscute sub legea veche, care au produs drepturi ce au intrat în circuitul civil. Aratã cã anularea actelor administrative intrate în circuitul civil poate fi dispusã numai de instanţele judecãtoreşti. De asemenea, considerã cã aceste dispoziţii legale sunt contrare şi prevederilor art. 16 alin. (2), art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. În sfârşit, autorul excepţiei invocã şi considerentele deciziilor nr. 55/2000 şi nr. 56/2000, în care Curtea Constituţionalã a statuat cã declararea nulitãţii sau anularea actelor administrative intrate în circuitul civil nu poate fi fãcutã decât de instanţele judecãtoreşti.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, având în vedere cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã principiul neretroactivitãţii legii, ci prevede posibilitatea ca, în cazul constatãrii unor încãlcãri ale prevederilor legale, autoritatea administrativã sã emitã o decizie de revizuire.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu au caracter retroactiv şi nu anuleazã niciun drept câştigat anterior.
Avocatul Poporului, precizând cã, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 , apreciazã cã aceste texte de lege sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiilor constituţionale ale neretroactivitãţii legii şi separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, conform încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 189/2000 privind aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ulterioare, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000. În realitate, Curtea observã cã textele de lege criticate aparţin <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, fiind introduse prin <>Legea nr. 189/2000 şi modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 367/2001 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 242/2000 pentru modificarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 16 iulie 2001.
Aceste dispoziţii legale au urmãtoarea redactare:
Art. 10 alin. (1) şi (2): "(1) Casa judeţeanã de pensii sau, dupã caz, Casa de pensii a municipiului Bucureşti, atunci când este sesizatã sau din proprie iniţiativã, va verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei ordonanţe, pânã la data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În cazul în care se constatã încãlcãri ale prevederilor legale se va emite decizie de revizuire."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacrã principiul neretroactivitãţii legii civile. De asemenea, considerã cã aceste texte de lege sunt contrare şi dispoziţiilor art. 16 alin. (2), precum şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricãrei persoane la judecarea cauzei sale de o instanţã judecãtoreascã instituitã prin lege, independentã şi imparţialã, precum şi la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul persoanei la respectarea bunurilor sale, în care se cuprind şi drepturile de creanţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 a fost emisã pe baza <>Legii nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999, în vederea modificãrii <>Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998. Prin articolul unic al ordonanţei s-a introdus la <>art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 lit. a^1), potrivit cãreia de drepturile prevãzute de acest act normativ beneficiazã şi persoana care "a fost persecutatã sau deportatã de cãtre regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 pânã la data de 23 august 1944 din motive etnice şi rasiale".
<>Legea nr. 189/2000 a aprobat <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 cu modificãri şi completãri substanţiale, fãcând dintr-un act normativ modificator un act normativ de reglementare primarã a drepturilor ce se acordã persoanelor persecutate din motive etnice, prin modificarea articolului unic şi introducerea a încã 10 noi articole.
Art. 10 alin. (1) din ordonanţã prevede verificarea legalitãţii drepturilor acordate anterior publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei ordonanţe. Aceastã dispoziţie se referã la data publicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 în forma modificatã şi completatã prin <>Legea de aprobare nr. 189/2000 , respectiv data publicãrii şi intrãrii în vigoare a acestei legi. Astfel, obiectul verificãrilor îl constituie legalitatea drepturilor acordate în perioada de la 31 august 1999, data publicãrii iniţiale în Monitorul Oficial al României, Partea I, a <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 , când s-a introdus în <>Decretul-lege nr. 118/1990 lit. a^1) la art. 1 alin. (2), privind persoanele care au fost persecutate sau deportate din motive etnice, şi pânã la data de 8 noiembrie 2000, data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a <>Legii nr. 189/2000 , respectiv a noii forme a <>Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 .
În mãsura în care verificarea legalitãţii drepturilor acordate în perioada menţionatã are în vedere respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data acordãrii drepturilor respective, iar deciziile de revizuire vor fi emise pentru înlãturarea cazurilor de încãlcare a legii, nu se poate reţine cã dispoziţiile legale criticate ar avea caracter retroactiv.
Spre deosebire de textele de lege criticate în prezenta excepţie, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 55 din 22 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, şi <>Decizia nr. 56 din 22 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000, amintite de autorul excepţiei, au vizat neconstituţionalitatea revizuirii drepturilor acordate prin hotãrârile comisiilor pentru aplicarea <>Decretului-lege nr. 118/1990 , care reprezentau acte administrative cu caracter jurisdicţional, emise anterior intrãrii în vigoare a <>art. 14^1*) alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , articol introdus prin <>art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 55/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998. Or, în cazul de faţã, Curtea constatã cã este vorba despre un procedeu legal, prin care, în urma unui control de legalitate, organul administrativ emitent revizuieşte propriile acte ce nu au caracter jurisdicţional.
_____________
*) Articolul 14^1 a devenit <>art. 13 în republicarea Decretului-lege nr. 118/1990 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998.
Avându-se în vedere natura drepturilor acordate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 (asistenţã medicalã şi medicamente gratuite, transport gratuit, bilet de tratament gratuit, scutirea de plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor, prioritate la instalarea unui post telefonic, acordare la cerere a unui loc de veci), nici nu se pune problema anulãrii efectelor produse anterior intrãrii în vigoare a dispoziţiilor legale, ci neacordarea în continuare, de la data emiterii deciziilor de revizuire, a drepturilor acordate cu încãlcarea unor dispoziţii legale.
Curtea considerã cã prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate, nu sunt incidente în cauzã.
În sfârşit, Curtea, având în vedere prevederile <>art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 care consacrã dreptul persoanei interesate de a introduce contestaţie împotriva deciziei de revizuire, în condiţiile Legii contenciosului administrativ, constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de cãtre regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945 din motive etnice, excepţie ridicatã de Iorgu Florea în Dosarul nr. 43.644/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
