Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 605 din 15 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti si ale art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 25 ianuarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Aurel Silaghi, Ramona Rovenţa şi de Doiniţa Moşincat, din cadrul Parchetului de pe lângã Tribunalul Satu Mare, în Dosarul nr. 603/2005 al Tribunalului Satu Mare, care formeazã obiectul Dosarului nr. 439D/2005 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 440D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Adriana Aurelia Chiriac şi alţii în Dosarul nr. 357/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 440D/2005 la Dosarul nr. 439D/2005, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , arãtând în acest sens cã asupra prevederilor legale criticate Curtea s-a mai pronunţat şi în alte cauze.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 10 mai 2005, pronunţate în dosarele nr. 603/2005 şi nr. 357/2005, Tribunalul Satu Mare a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 , precum şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 . Excepţiile au fost ridicate de Aurel Silaghi, Ramona Rovenţa, Doiniţa Moşincat, Adriana Aurelia Chiriac şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect judecarea acţiunii formulate de aceştia pentru plata primei de concediu legal de odihnã pe anii 2001, 2002, 2003 şi 2004.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, identice în ambele dosare, autorii acestora aratã cã dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 au suspendat aplicarea <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 pânã la data de 1 ianuarie 2002, iar apoi, prin <>art. 32 din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001 , termenele prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 au fost prelungite pânã la 31 decembrie 2002. Ulterior, prin <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 347/2003 , au fost abrogate dispoziţiile <>Legii nr. 50/1996 , referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, fãrã a mai prevedea dreptul la prima de concediu.
Autorii excepţiei considerã cã dreptul fundamental prevãzut de art. 38 din Constituţie (devenit art. 41 dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei) nu putea fi desfiinţat, ci cel mult restrâns conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 49 alin. (1) şi (2) [devenit art. 53 alin. (1) şi (2) dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei].
Tribunalul Satu Mare, formulându-şi opinia, apreciazã în ambele dosare, referitor la admisibilitatea excepţiei, cã <>art. 50 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 a abrogat toate dispoziţiile referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat acestora, însã <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi <>art. 50 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 sunt în vigoare, fapt ce atrage competenţa Curţii Constituţionale.
Formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, conform <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , instanţa considerã cã aceasta este întemeiatã. Se aratã, în acest sens, cã dispoziţiile criticate încalcã art. 38 alin. (2) [devenit art. 41 alin. (2)] şi art. 53 din Constituţie.
În conformitate cu prevederile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctele sale de vedere formulate în cele douã dosare, având un conţinut identic, considerã cã dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 sunt neconstituţionale, întrucât dispun "suspendarea unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie", ceea ce "echivaleazã cu restrângerea nejustificatã a acestui drept, în speţã, dreptul fundamental la concediul de odihnã plãtit, fãrã a fi incidentã în acest caz vreuna din situaţiile de excepţie prevãzute de art. 53 din Constituţie, care sã permitã o asemenea restrângere".
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , considerã cã aceasta este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului, în punctele de vedere comunicate în cele douã dosare, considerã cã prevederile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , Avocatul Poporului apreciazã cã aceasta este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, ce formeazã obiectul celor douã dosare conexate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat şi cu care Curtea a fost sesizatã, îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, şi cele ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003.
Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale, asupra cãrora Curtea urmeazã sã se pronunţe, au urmãtorul cuprins:
- <>Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 : "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000."
- <>Art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 : "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se abrogã art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare."
În susţinerea excepţiei, autorii acesteia invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) privind munca şi protecţia socialã a muncii şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi.
Autorii excepţiei susţin, în esenţã, cã "actele normative care au suspendat iniţial şi apoi au abrogat dispoziţiile referitoare la prima de concediu sunt neconstituţionale pentru cã ating însãşi existenţa dreptului, desfiinţându-l."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin <>Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005, de exemplu, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a respins, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , reţinând cã "textele de lege prin care s-a dispus suspendarea acordãrii primei pentru concediul de odihnã au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevãzutã pentru aplicare. Astfel, dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002." În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin <>Decizia nr. 56 din 1 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 25 martie 2005, precum şi prin <>Decizia nr. 278 din 26 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 septembrie 2005.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, cã "premisele de la care pleacã autorii excepţiei sunt greşite. Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementãrii lor. În consecinţã, legiuitorul este în drept sã le acorde, sã le modifice ori sã înceteze acordarea lor, precum şi sã stabileascã perioada în care le acordã. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca prin prevederile <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 sã abroge toate dispoziţiile <>Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, astfel cã prevederile <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane." (<>Decizia nr. 37/2005 .)
În consecinţã, Curtea Constituţionalã reţine cã atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate prin deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, neexistând elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , care formeazã obiectul Dosarului nr. 439D/2005 al Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã în Dosarul nr. 603/2005 al Tribunalului Satu Mare de cãtre Aurel Silaghi, director executiv adjunct, Ramona Rovenţa, analist programator, şi Doiniţa Moşincat, contabil, în cadrul Parchetului de pe lângã Tribunalul Satu Mare, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu au relevanţã în soluţionarea cauzei. <>Art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 se referã la abrogarea art. 1^1, precum şi a celorlalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridicã asimilat, potrivit <>legii, acestora din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, iar autorii excepţiei nu se încadreazã în aceste categorii de personal.
În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 , ridicatã în dosarul menţionat, este inadmisibilã, având în vedere dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , text care condiţioneazã admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate de existenţa unei legãturi între dispoziţia legalã criticatã şi soluţionarea cauzei deduse judecãţii.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, precum şi ale <>art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicatã de Aurel Silaghi, Ramona Rovenţa, Doiniţa Moşincat, Adriana Aurelia Chiriac şi alţii în dosarele nr. 603/2005 şi nr. 357/2005 ale Tribunalului Satu Mare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. ION VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
