Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 603 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 si art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si a dispozitiilor art. 96 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 403 din 17 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor <>art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocatã de Ionuţ Dumitru în Dosarul nr. 2.472/300/2009 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.472/300/2009, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor <>art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocatã de Ionuţ Dumitru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã:
- dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 creeazã o inegalitate între cetãţeni, deoarece prevãd consecinţe diferite ale sancţiunii aplicate dupã cum a fost datã - verbal sau în scris, şi nu precizeazã în ce condiţii se aplicã avertismentul verbal şi cel scris;
- dispoziţiile art. 16 şi <>art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 determinã scindarea nejustificatã a procesului şi tergiversarea soluţionãrii acestuia, întrucât pun în sarcina organului constatator şi implicit a instanţei de judecatã obligaţia de a verifica antecedentele contravenţionale ale petentului, fãrã a condiţiona aceastã cerinţã de un termen, ceea ce încalcã securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice şi a efectelor actelor administrative;
- art. 5 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi <>art. 96 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 împiedicã accesul liber la justiţie deoarece nu prevãd reguli de procedurã clare cu privire la condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale. În plus, acestea fac iluzoriu dreptul la apãrare al contravenientului, "având în vedere cã mijloacele sale de apãrare pot fi diferite în funcţie de asprimea sancţiunii ce i-a fost aplicatã;";
- <>art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcã dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la apãrare şi dispoziţiile constituţionale privind înfãptuirea justiţiei, deoarece "obligã instanţa sã soluţioneze cauza grabnic, fãrã a-i da posibilitatea de a analiza temeinic situaţiile de fapt deduse judecãţii, mãsurile instanţei, întemeindu-se mai degrabã pe aparenţe de drept decât pe un probatoriu care sã lãmureascã situaţia de fapt;";
- în ceea ce priveşte <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se aratã cã, prin instituirea prezumţiei relative de adevãr şi legalitate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, se încalcã prezumţia de nevinovãţie, dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil, menţionându-se în acest sens hotãrârea pronunţatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care reglementeazã sancţiunile contravenţionale, cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, modul de aplicare a sancţiunii contravenţionale, trimiterea plângerii contravenţionale cãtre instanţa de judecatã şi soluţionarea plângerii contravenţionale, precum şi prevederile <>art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins: "Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplicã prin acelaşi proces-verbal prin care se aplicã şi sancţiunea principalã a amenzii sau avertismentului."
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 23 - Libertatea individualã, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 124 - Înfãptuirea justiţiei şi art. 126 - Instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în repetate rânduri, asupra constituţionalitãţii aceloraşi dispoziţii din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate fie separat, fie împreunã cu alte texte din acelaşi act normativ, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţã de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, <>Decizia nr. 259 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, <>Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, <>Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, şi <>Decizia nr. 96 din 4 februarie 2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Tot astfel, dispoziţiile <>art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, în acest sens fiind, de exemplu, <>deciziile nr. 707 din 17 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008, şi nr. 796 din 3 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea.
De altfel, în prezenta cauzã autorul excepţiei invocã, în parte, omisiuni de reglementare, ca, de exemplu, faptul cã nu sunt prevãzute reguli de procedurã cu privire la termenele în care justiţiabilii îşi pot realiza drepturile procesuale, respectiv în care se poate exercita obligaţia de a verifica antecedentele contravenţionale ale petentului, sau faptul cã legea nu precizeazã în ce condiţii se aplicã avertismentul verbal şi cel scris. Astfel de critici nu intrã însã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 16, art. 21 alin. (3), art. 32 alin. (2), art. 33 şi <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a dispoziţiilor <>art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocatã de Ionuţ Dumitru în Dosarul nr. 2.472/300/2009 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
