Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 603 din 28 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 69 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 413 din 17 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 11 alin. (1) coroborat cu <>art. 68 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România", excepţie ridicatã de Cai Aping în Dosarul nr. 1.709/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanţã şi apreciind cã celãlalt text de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale la care autorul excepţiei îşi raporteazã critica.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.709/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu <>art. 68 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Cai Aping într-o cauzã având ca obiect cererea de anulare a deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri de returnare a acesteia, obligarea acestei autoritãţi la prelungirea dreptului de şedere în România în alte scopuri şi la anularea interdicţiei de intrare pe o perioadã de 6 luni de la data ieşirii din ţarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate nu sunt suficient de precise şi de accesibile, neîndeplinind criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţialã a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Autorul excepţiei aratã cã, în opinia sa, este încãlcat principiul neretroactivitãţii legii, întrucât noile condiţii de prelungire a dreptului de şedere, introduse prin modificãrile şi completãrile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , sunt mult mai restrictive şi, "prin lipsa de precizie cu privire la strãinii intraţi în România în temeiul unei legi anterioare, afecteazã însãşi substanţa dreptului dedus judecãţii".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 11 alin. (1) coroborat cu <>art. 68 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum a fost modificatã prin <>Legea nr. 56/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007 (iar nu prin <>Legea nr. 347/2007 , aşa cum precizeazã autorul excepţiei).
În temeiul <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 347/2007 , <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, dupã renumerotare, art. 68 alin. (5) a devenit art. 69 alin. (5). Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1): "(1) Strãinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rãmâne pe teritoriul statului român numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere."
- Art. 69 alin. (5): "(5) Dreptul de şedere pentru strãinii prevãzuţi la alin. (1) lit. e) şi f) se acordã pentru o perioadã de maximum un an, fãrã posibilitatea prelungirii. În cazuri excepţionale, pentru strãinii prevãzuţi la alin. (1) lit. e) dreptul de şedere poate fi prelungit o singurã datã pentru o perioadã de pânã la 6 luni, în vederea dobândirii unei calificãri în profesia în care s-au pregãtit."
Strãinii prevãzuţi la art. 69 alin. (1) lit. e) sunt aceia care au intrat pe teritoriul României în scopul formãrii profesionale neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat ori în cadrul unui furnizor de formare profesionalã acreditat, iar strãinii prevãzuţi la lit. f) a aceluiaşi articol sunt aceia care desfãşoarã activitãţi în cadrul unor programe de voluntariat.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) potrivit cãruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, şi la art. 21 alin. (3) care instituie dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã pretinsa retroactivitate a prevederilor <>art. 69 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România este, în realitate, o chestiune de determinare a legii aplicabile, în funcţie de succesiunea în timp a normelor legale ce stabilesc condiţiile în care se poate prelungi dreptul de şedere pe teritoriul României. Competenţa de a se pronunţa cu privire la aceastã problemã aparţine exclusiv instanţei chemate sã soluţioneze plângerea introdusã împotriva deciziilor Oficiului Român pentru Imigrãri.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate, textele de lege fiind redactate într-o manierã deosebit de clarã şi precisã, fiind evident cã înţelegerea acestora nu prezintã niciun fel de probleme, iar interpretarea lor nu poate fi decât univocã, neexistând riscul apariţiei arbitrariului.
Sub acest aspect, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, prin <>Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care limiteazã în timp dreptul acelor strãini care se aflã în România, temporar şi în mod legal, de a rãmâne pe teritoriul statului român "numai pânã la data la care înceteazã dreptul de şedere stabilit prin vizã sau, dupã caz, prin permisul de şedere". Cu acel prilej, Curtea a statuat cã o asemenea condiţie este pe deplin justificatã de raţiuni de control al fenomenului migraţionist, prin impunerea respectãrii anumitor obligaţii de cãtre strãinii care au dobândit dreptul de şedere temporarã pe teritoriul României. Curtea a mai arãtat cã aceste dispoziţii legale trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cãrora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", text constituţional care se aplicã nu numai cetãţenilor României, ci şi strãinilor şi apatrizilor. Din aceastã perspectivã, Curtea a constatat cã textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile <>art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , potrivit cãrora "Strãinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi (...) sã nu rãmânã pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi sã depunã toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România pânã la expirarea acestei perioade".
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul prezentei excepţii a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care garanteazã dreptul la un proces echitabil, Curtea Constituţionalã observã cã prevederile de lege criticate au incidenţã în cadrul procedurii administrative desfãşurate în faţa Oficiului Român pentru Imigrãri, care este premergãtoare etapei jurisdicţionale prin care instanţa competentã soluţioneazã plângerea împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri cu privire la cererea strãinului care a solicitat prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României. Or, în aceastã din urmã fazã jurisdicţionalã, autorul excepţiei îşi poate formula apãrãrile şi îşi poate valorifica toate garanţiile şi drepturile procesuale specifice unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt instituite la nivel naţional şi european.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu <>art. 69 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Cai Aping în Dosarul nr. 1.709/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
