Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 602 din 6 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 si art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 358 din 1 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 10.106/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.106/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Petru Cibotariu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã este neconstituţional, deoarece reglementarea nulitãţii recursului în cazul nemotivãrii lui în termen priveazã partea de dreptul la un proces echitabil şi de dreptul de a-şi apãra interesele într-o cale de atac efectivã. Astfel, în situaţia recursului declarat împotriva unei hotãrâri pronunţate fãrã drept de apel, precum şi în cazul calificãrii cãii de atac ca fiind recurs (cazul în speţã), ar trebui sã se aplice procedura prevãzutã de art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, în sensul cã motivele de recurs sã poatã fi depuse pânã la prima zi de înfãţişare. În ceea ce priveşte art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, se susţine cã este neconstituţional, deoarece prevede în mod expres o limitare a motivelor pentru care poate fi introdusã contestaţia în anulare.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã. Din examinarea concluziilor scrise depuse în dosarul instanţei de judecatã de autorul excepţiei, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare, în care au fost consemnate textele de lege la care se referã excepţia, rezultã cã obiectul acesteia îl constituie, în ceea ce priveşte art. 317 din Codul de procedurã civilã, numai alin. 1 pct. 2 al acestuia. Astfel fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 306 alin. 1: "Recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alineatul 2.";
- Art. 317 alin. 1 pct. 2: "Hotãrârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arãtate mai jos, numai dacã aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
[...] 2. când hotãrârea a fost datã de judecãtori cu cãlcarea dispoziţiilor de ordine publicã privitoare la competenţã."
În susţinerea excepţiei se invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, cu raportare la art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã şi la aceleaşi critici ca şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esenţã, cã, în privinţa condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, legiuitorul poate sã reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie sã fie fãcutã declaraţia, conţinutul sãu, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţã. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat cã dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se preteazã la limitãri implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere cã presupune reglementarea din partea statului, care se bucurã, în aceastã privinţã, de o anumitã marjã de apreciere. Pentru aceste motive Curtea nu a reţinut critica privind încãlcarea art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat cã nu poate sã constate, aşa cum solicitã autorul excepţiei, incidenţa dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Recalificarea cãii de atac din apel în recurs şi, în consecinţã, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivãrii acestuia în termenul prevãzut de lege constituie o problemã de interpretare şi de aplicare a legii ce aparţine competenţei instanţei judecãtoreşti, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.
Tot astfel, dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. În acest sens este, de exemplu, <>Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009, şi <>Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte îşi menţin valabilitatea.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 10.106/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
