Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 600 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, precum si a dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 395 din 11 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, precum şi a dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Lex Napoca" - S.R.L., Societatea Comercialã "Cabinet Juridic Salanţiu" - S.R.L., Societatea Comercialã "Boris Lex" - S.R.L., Societatea Comercialã "Inter Iura" - S.R.L., Societatea Comercialã "Legal Adviser" - S.R.L., Societatea Comercialã "Lex Consulting" - S.R.L., Societatea Comercialã "De Jure Consulting" - S.R.L. şi Societatea Comercialã "Legal Assistance" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 2 aprilie 2009 şi au fost consemnate în încheierea din acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 14 aprilie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, precum şi a dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lex Napoca" - S.R.L., Societatea Comercialã "Cabinet Juridic Salanţiu" - S.R.L., Societatea Comercialã "Boris Lex" - S.R.L., Societatea Comercialã "Inter Iura" - S.R.L., Societatea Comercialã "Legal Adviser" - S.R.L., Societatea Comercialã "Lex Consulting" - S.R.L., Societatea Comercialã "De Jure Consulting" - S.R.L. şi Societatea Comercialã "Legal Assistance" - S.R.L.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã <>Legea nr. 304/2004 nu îndrituieşte procurorul ca, pentru a asigura aplicarea unitarã a legii pe întregul teritoriul României sã cearã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti. Acest atribut, stabilit prin art. 329 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, în afara competenţelor profesionale ale procurorului, reprezintã o încãlcare a principiului separaţiei puterilor în stat şi o gravã imixtiune a puterii administrative în activitatea puterii judecãtoreşti. De asemenea, reglementarea privind recursul în interesul legii încalcã, în opinia autorilor excepţiei, prevederile art. 124 şi 126 din Constituţie, potrivit cãrora judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, iar justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite prin lege, întrucât consacrã caracterul obligatoriu al deciziilor pronunţate în cadrul recursului în interesul legii, astfel încât judecãtorul care va aplica legea este obligat sã se conformeze deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, practica judiciarã neunitarã este atributul unei justiţii adevãrate, independente.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu intrã în contradicţie cu principiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cele ale art. 329 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins:
- <>Art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã: "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru: a) judecarea recursurilor în interesul legii.";
- Art. 329 din Codul de procedurã civilã: "(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul României, sã cearã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti.
(2) Deciziile prin care se soluţioneazã sesizãrile se pronunţã de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Soluţiile se pronunţã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese. Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate contravin urmãtoarelor prevederi din Legea fundamentalã: art. 1 - Statul român, art. 124 alin. (3) potrivit cãruia judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, art. 126 alin. (3) care atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale, art. 129 privind folosirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) privind rolul Ministerului Public şi, respectiv, statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, şi Decizia nr. 1.014 din 8 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, statuând cã acestea nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) "Statul român", art. 124 alin. (1) şi (3) "Înfãptuirea justiţiei", art. 126 alin. (3) "Instanţele judecãtoreşti", art. 129 "Folosirea cãilor de atac".
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã interpretarea legilor este o operaţiune raţionalã, utilizatã de orice subiect de drept, în vederea aplicãrii şi respectãrii legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului sãu de aplicare. Instanţele judecãtoreşti interpreteazã legea, în mod necesar, în procesul soluţionãrii cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilã procesului de aplicare a legii. "Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se aratã într-o hotãrâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. contra Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic existã, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciarã [...]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicãri diferite ale legii în practica instanţelor de judecatã. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridicã a unor situaţii de fapt şi pentru a se asigura aplicarea unitarã a legii în practica tuturor instanţelor de judecatã, a fost creatã de legiuitor instituţia recursului în interesul legii. Având în vedere poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sistemul instanţelor judecãtoreşti, precum şi rolul sãu prevãzut în art. 126 alin. (3) din Constituţie, legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 329 din Codul de procedurã civilã, obligativitatea interpretãrii date de aceasta, în scopul aplicãrii unitare de cãtre instanţele judecãtoreşti a unui text de lege. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegãrilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât sã dea eficienţã rolului constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contribuind la consolidarea statului de drept.
Curtea observã în acest sens cã divergenţele profunde de jurisprudenţã sunt susceptibile de a crea un climat general de incertitudine şi insecuritate juridicã, aspect subliniat şi de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Astfel, de exemplu, în Cauza Pãduraru împotriva României, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, constatând cã "divergenţele de jurisprudenţã constituie, prin natura lor, consecinţa inerentã oricãrui sistem judiciar care se sprijinã pe un ansamblu de jurisdicţii de fond care au autoritate asupra zonei lor teritoriale", a considerat cã, "în lipsa unui mecanism care sã asigure coerenţa practicii jurisdicţiilor naţionale, asemenea divergenţe profunde de jurisprudenţã, care persistã în timp şi cu privire la un domeniu care prezintã un mare interes social, sunt de naturã sã genereze o incertitudine permanentã şi sã facã sã scadã încrederea publicului în sistemul judiciar, care este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept". În acest context, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a mai arãtat cã "rolul unei jurisdicţii supreme era tocmai cel de a reglementa contradicţiile de jurisprudenţã" (Zielinski şi Pradal & Gonzalez ş.a. împotriva Franţei, 1999).
Aşa fiind, dispoziţiile art. 329 din Codul de procedurã civilã, care îndrituiesc Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sã unifice diferenţele de interpretare şi aplicare a aceluiaşi text de lege de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti naţionale, pronunţând în acest scop soluţii numai în interesul legii, care nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese, nu aduc atingere normelor constituţionale invocate de autorii excepţiei, ci, dimpotrivã, contribuie, pentru motivele mai sus arãtate, la asigurarea exigenţelor statului de drept.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 , acestea sunt criticate de autorii excepţiei prin compararea lor cu cele ale art. 329 din Codul de procedurã civilã. Se aratã în acest sens cã <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 nu stabileşte vreo competenţã a procurorului pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul ţãrii şi, prin urmare, dreptul sãu de a cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti, reglementat prin art. 329 din Codul de procedurã civilã, este în afara competenţelor sale profesionale. O asemenea criticã nu poate fi primitã, deoarece, aşa cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere stabilirea compatibilitãţii între acesta şi dispoziţiile din Legea fundamentalã pretins încãlcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei care ar rezulta la texte sau principii constituţionale. În plus, contrar susţinerilor autorului excepţiei, reglementarea competenţei procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti, în scopul asigurãrii aplicãrii unitare a legii pe întregul teritoriu al României, dã expresie rolul constituţional al Ministerului Public, de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi apãrãtor al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, precum şi a dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Lex Napoca" - S.R.L., Societatea Comercialã "Cabinet Juridic Salanţiu" - S.R.L., Societatea Comercialã "Boris Lex" - S.R.L., Societatea Comercialã "Inter Iura" - S.R.L., Societatea Comercialã "Legal Adviser" - S.R.L., Societatea Comercialã "Lex Consulting" - S.R.L., Societatea Comercialã "De Jure Consulting" - S.R.L. şi Societatea Comercialã "Legal Assistance" - S.R.L. în Dosarul nr. 5.772/1.285/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
