Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 60 din 31 ianuarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 5 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale, în Dosarul nr. 12.428/63/2010, şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 850D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 851D/2011-853D/2011, nr. 874D/2011-880D/2011 şi nr. 885D/2011, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţii ridicate, din oficiu, de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în dosarele acesteia nr. 3.476/104/2010, nr. 3.518/104/2010, nr. 12.450/63/2010, nr. 12.983/63/2010, nr. 2.867/104/2010, nr. 3.567/104/2010, nr. 3.298/104/2010, nr. 2.869/104/2010, nr. 3.870/104/2010, nr. 12.550/63/2010 şi nr. 11.832/63/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în dosarele nr. 851D/2011 şi nr. 876D/2011 Asociaţia Naţionalã a Aviatorilor Pensionari din România a depus cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pãrţilor Ion Popa şi Ion Vladu, solicitând admiterea acestor cereri şi arãtând cã dispoziţiile Legii nr. 119/2010 afecteazã aceastã categorie de persoane, beneficiare ale unor pensii speciale.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererilor de intervenţie formulate, ca inadmisibile.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 49 şi urmãtoarele din Codul de procedurã civilã nu sunt compatibile cu procedura din faţa Curţii Constituţionale şi, în consecinţã, respinge cererile de intervenţie formulate, ca inadmisibile (a se vedea în acest sens Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011).
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 850D/2011-853D/2011, nr. 874D/2011-880D/2011 şi nr. 885D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 851D/2011-853D/2011, nr. 874D/2011-880D/2011 şi nr. 885D/2011 la Dosarul nr. 850D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã faţã de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 iunie 2011 şi 20 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 12.428/63/2010, nr. 3.476/104/2010, nr. 3.518/104/2010, nr. 12.450/63/2010, nr. 12.983/63/2010, nr. 2.867/104/2010, nr. 3.567/104/2010, nr. 3.298/104/2010, nr. 2.869/104/2010, nr. 3.870/104/2010, nr. 12.550/63/2010 şi nr. 11.832/63/2010, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor.
Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de cãtre Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale cu prilejul soluţionãrii unor contestaţii privind anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã legea criticatã aduce atingere modalitãţii în care legea anterioarã a constituit dreptul la pensie, cu consecinţe drastice asupra cuantumului pensiei. Aşa fiind, este încãlcat principiul neretroactivitãţii legii civile, întrucât noua reglementare se aplicã unei situaţii juridice nãscute anterior, deoarece nu afecteazã numai cuantumul prestaţiilor ce vor fi plãtite contestatoarei în viitor, ci chiar tipul de pensie acordat acesteia, drept nãscut sub imperiul legii vechi şi asupra cãruia nu s-ar putea extinde prevederile reglementând modalitatea de calcul din noua lege. De asemenea, aratã cã decizia de pensionare reprezintã un titlu de creanţã asupra statului, precum şi faptul cã partea necontributivã a pensiei de serviciu constituie o compensaţie acordatã pentru a contrabalansa interdicţiile şi îngrãdirile unor categorii socioprofesionale cu un statut special. Prin urmare, având în vedere raţiunile ce au stat la baza recunoaşterii acestei compensaţii, statul nu are posibilitatea de a interveni ulterior pe cale legislativã pentru anihilarea unei pensii speciale aflate în platã, întrucât, la momentul acordãrii acesteia, nu a fost condiţionatã de existenţa resurselor financiare ale statului. În acelaşi context, aminteşte cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintã un "bun", intrând astfel în sfera de protecţie a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândeşte semnificaţia unei încãlcãri a dreptului de proprietate privatã. În sfârşit, susţine cã Legea nr. 119/2010, prin modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie, creeazã, cu ocazia recalculãrii, o discriminare între militari, poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor şi ceilalţi beneficiari de pensii speciale, datoritã folosirii unui stagiu complet de cotizare diferit, cu mult mai redus în favoarea militarilor, cãrora li s-a pãstrat stagiul complet reglementat anterior, faţã de ceilalţi beneficiari ai pensiei de serviciu, de exemplu faţã de grefieri, care aveau anterior un stagiu complet de 25 de ani sau folosirea unor venituri diferite luate în calcul.
În acest sens, aratã cã persoanele prevãzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege se bucurã de un mod de recalculare a pensiei mai avantajos în raport cu celelalte categorii de persoane prevãzute de art. 1, prin aceea cã punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective. Din contrã, pentru celelalte categorii socioprofesionale, stagiul complet de cotizare este calculat în funcţie de data naşterii, aşa cum se prevede în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, iar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi nu pot fi dovedite se utilizeazã salariul minim pe ţarã, aşa cum prevede art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Se susţine cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi art. 44 alin. (1) privind proprietatea privatã. De asemenea, invocã dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin Hotãrârea din 28 mai 1985, pronunţatã în Cauza Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, Hotãrârea din 15 iunie 1999, pronunţatã în Cauza Domalewski împotriva Poloniei, Hotãrârea din 26 noiembrie 2002, pronunţatã în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotãrârea din 12 octombrie 2004, pronunţatã în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotãrârea din 5 martie 2009, pronunţatã în Cauza Sandra Jankovic împotriva Croaţiei, şi Hotãrârea din 28 aprilie 2009, pronunţatã în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 prin raportare la critici de constituţionalitate similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.270 din 27 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.380 din 18 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011.
Cu acest prilej, Curtea a reţinut cã pensiile de serviciu sunt compuse din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurãri sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specialã nu poate fi consideratã ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate pânã la intrarea în vigoare a noii reglementãri şi asupra cãrora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încãlcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afecteazã pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
În privinţa pretinsei încãlcãri a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine cã stabilirea stagiilor de cotizare şi a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevãzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, ţinând cont de particularitãţile activitãţii desfãşurate de cãtre acestea, reglementeazã reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea, în privinţa cadrelor militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a statuat cã aceştia au beneficiat şi continuã sã beneficieze de un statut aparte, justificat de natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii. Principiul egalitãţii, aşa cum s-a arãtat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivã, situaţii obiectiv diferite justificã şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Mai mult, pentru raţiuni ce vizeazã uniformitatea reglementãrii în domeniul pensiilor, art. 8 din anexa la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevede la alin. (2) un stagiu complet de cotizare pentru femei şi bãrbaţi în acord cu prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi care, dupã 2015, în privinţa femeilor, gradual pânã în anul 2030, va fi la un nivel egal cu cel al bãrbaţilor, respectiv de 35 de ani. Însã art. 8 alin. (3) din aceeaşi anexã prevede cã se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în mãsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului, respectiv 25 de ani în privinţa grefierilor, astfel cum reiese din art. 68 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea şi al personalului care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004. În consecinţã, rezultã cã, de principiu, în privinţa grefierilor stagiul de cotizare de la alin. (3) anterior referit este mai favorabil datoritã numãrului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare, astfel încât în privinţa lor se va putea aplica acest text legal.
Se apreciazã cã aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauzã respingerea ca neîntemeiatã a criticilor raportate la principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale în dosarele nr. 12.428/63/2010, nr. 3.476/104/2010, nr. 3.518/104/2010, nr. 12.450/63/2010, nr. 12.983/63/2010, nr. 2.867/104/2010, nr. 3.567/104/2010, nr. 3.298/104/2010, nr. 2.869/104/2010, nr. 3.870/104/2010, nr. 12.550/63/2010 şi nr. 11.832/63/2010.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 ianuarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
