Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 60 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art. 10 pct. 1 si 2, art. 19, art. 95 si art. 159 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 21 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 10 pct. 1 şi 2, art. 19, art. 95 şi art. 159 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Brânduşa Bârsan în Dosarul nr. 4.768/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã Lenuţa Rãdulescu şi Alexandru Rãdulescu, prin avocat Dumitricã Sturzu, lipsind autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul prezent susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate instituie norme de procedurã a cãror reglementare cade în competenţa legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.768/4/2009, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 10 pct. 1 şi 2, art. 19, art. 95 şi art. 159 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Brânduşa Bârsan într-o cauzã civilã având ca obiect rezilierea unui contract de închiriere, evacuare şi pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile care prevãd "competenţa alternativã" şi cele referitoare la clasificarea excepţiilor de "ordine publicã" sunt neconstituţionale, întrucât produc "adevãrate conflicte de competenţã". Interpretãrile diferite realizate de instanţele judecãtoreşti împiedicã înfãptuirea justiţiei, conducând la nesfârşite amânãri ale judecãţii şi la o duratã mult prea lungã a procesului civil.
În ceea ce priveşte prevederile art. 95 din Codul de procedurã civilã, autorul excepţiei apreciazã cã acestea sunt neconstituţionale, întrucât aplicarea lor este de naturã a crea imense prejudicii pãrţilor care sunt citate prin publicitate. Astfel, în speţã, persoana citatã prin aceastã procedurã este avocat - persoanã publicã, iar mãsura dispusã de instanţã a condus la defãimarea sa în rândul colegilor şi a clienţilor.
Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, considerând mijloacele procedurale puse la îndemâna pãrţilor ca reprezentând modalitãţi concrete de îndeplinire a justiţiei.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 din cod, instanţa aratã cã reclamanţii au publicat citaţia prin care pârâtul este chemat în faţa justiţiei într-un ziar de mare tiraj, fãrã încuviinţarea instanţei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5, art. 10 pct. 1 şi 2, art. 19, art. 95 şi art. 159 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 5: "Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacã pârâtul are domiciliul în strãinãtate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţarã, iar dacã nu are nici reşedinţã cunoscutã, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului.";
- Art. 10 pct. 1 şi 2: "În afarã de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente urmãtoarele instanţe:
1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevãzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;
2. în cererile ce izvorãsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil, în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabularã, instanţa locului unde se aflã imobilul.";
- Art. 19: "Pãrţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbalã în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri sã fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţã teritorialã, afarã de cazurile prevãzute de art. 13, 14, 15 şi 16.";
- Art. 95: "Când reclamantul învedereazã instanţei cã, deşi a fãcut tot ce i-a stat în putinţã, nu a izbutit sã afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publicã în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai rãspândit, în cazurile în care preşedintele tribunalului sau completului de judecatã apreciazã cã o asemenea mãsurã este necesarã.
Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai rãspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixatã pentru judecatã. În cazurile urgente, preşedintele tribunalului sau completului de judecatã va putea reduce acest termen la 5 zile.
Dacã pârâtul se înfãţişeazã şi dovedeşte cã a fost citat prin publicitate cu rea-credinţã, toate actele de procedurã ce au urmat încuviinţãrii acestei citãri vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendã şi obligat la despãgubiri, potrivit legii.";
- Art. 159: "Necompetenţa este de ordine publicã:
1. când pricina nu este de competenţa instanţelor judecãtoreşti;
2. când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi pãrţile nu o pot înlãtura."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a intrat în vigoare <>Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care prin art. I pct. 22 a modificat dispoziţiile art. 159 din Codul de procedurã civilã, care în prezent au urmãtorul cuprins: "Necompetenţa este de ordine publicã sau privatã. Necompetenţa este de ordine publicã:
1. în cazul încãlcãrii competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecãtoreşti;
2. în cazul încãlcãrii competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;
3. în cazul încãlcãrii competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi pãrţile nu o pot înlãtura.
În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privatã."
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 prevãd cã: "Dispoziţiile art. 20, art. 105 alin. 1, art. 129 alin. 5 şi 5^1, art. 136, art. 158 alin. 3, art. 159, art. 159^1, art. 281^2a, art. 297 alin. 1, art. 304 pct. 3, art. 312 alin. 6^1, art. 315 alin. 3^1, precum şi ale art. 329-330^7 din Codul de procedurã civilã, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplicã numai proceselor, cererilor şi sesizãrilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate dupã intrarea în vigoare a prezentei legi."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care consacrã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 26 referitor la viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 5 din Codul de procedurã civilã stabilesc instanţa competentã din punct de vedere teritorial sã soluţioneze litigiile dintre pãrţi, şi anume cea de la domiciliul sau sediul pârâtului. În situaţia în care pârâtul are domiciliul în strãinãtate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţarã. Astfel, reclamantul are obligaţia de a adresa cererea de chemare în judecatã instanţei expres prevãzute, ea fiind sesizatã ori de câte ori prin lege nu se prevede competenţa unei alte instanţe.
Numai în cazul în care pârâtul nu are nicio reşedinţã cunoscutã, dispoziţiile procedurale prevãd o competenţã teritorialã alternativã, reclamantul putând sesiza instanţa de la domiciliul sau de la reşedinţa sa.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 din Codul de procedurã civilã, Curtea observã cã acestea prevãd dreptul de opţiune al reclamantului în cazurile în care legea prevede competenţa teritorialã alternativã. Acesta este liber sã aleagã dintre mai multe instanţe deopotrivã competente, nici pârâtul şi nici instanţa neputând contesta opţiunea astfel formulatã.
Prin urmare, Curtea reţine cã prevederile criticate reglementeazã conduita reclamantului în faza preprocesualã, stabilind cadrul şi limitele în care acesta poate sesiza instanţa cu cererea de chemare în judecatã.
În ceea ce priveşte susţinerea conform cãreia existã o inegalitate de tratament aplicabil, sub acest aspect, pãrţilor din proces, Curtea reţine cã aceastã criticã este neîntemeiatã, având în vedere cã poziţia juridicã a reclamantului care declanşeazã procesul este total diferitã de cea a pârâtului chemat în judecatã prin acţiunea introdusã de reclamant. Mai mult, în condiţiile în care însãşi legea stabileşte instanţa competentã şi limitele în care reclamantul îşi poate exercita dreptul de opţiune, Curtea constatã cã susţinerile autorului excepţiei potrivit cãrora dispoziţiile criticate ar sta la baza pronunţãrii unei hotãrâri arbitrare nu pot fi primite. Stabilirea prin prevederile legale criticate a competenţei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio formã, dreptului pãrţilor de a beneficia de un proces echitabil şi nu afecteazã imparţialitatea justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este prevãzutã de lege, astfel încât stabilirea regulilor referitoare la competenţa teritorialã alternativã, precum şi la pãrţile care au dreptul de a alege reprezintã o atribuţie exclusivã a legiuitorului.
În fine, referitor la dispoziţiile art. 95 din Codul de procedurã civilã, care prevãd procedura citãrii prin publicitate în cazurile strict determinate, Curtea apreciazã cã, raportat la criticile formulate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect vizeazã aspecte de interpretare şi aplicare a legii, care pot fi supuse cenzurii exclusive a instanţei judecãtoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5, art. 10 pct. 1 şi 2, art. 19, art. 95 şi art. 159 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Brânduşa Bârsan în Dosarul nr. 4.768/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
