Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 60 din 26 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 5 aprilie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comtext" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea exceptiei, consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii, iar nu egalitatea persoanelor colective ori a persoanelor juridice. Totodatã se arata ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât textul de lege nu face nici o discriminare între societãţile comerciale menţionate. Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 8/1999, în sensul respingerii exceptiei, soluţie valabilã şi în prezenta cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2001 Tribunalul Constanta - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comtext" - S.A. Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al acelei instanţe, având ca obiect anularea unui contract de vânzare-cumpãrare şi a unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare, încheiat cu Societatea Comercialã "Gemar Impex" - S.R.L. Constanta.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în principal, ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fata legii şi ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea egala a proprietãţii private, indiferent de titular, acest ultim text urmând a fi interpretat şi aplicat în concordanta cu prevederile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În dezvoltarea motivarii exceptiei autorul acesteia, invocand şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, susţine ca "impunerea unui tratament egal pentru situaţiile diferite în care se afla cetãţenii acţionari la o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, respectiv la o societate comercialã la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar majoritar", nu se justifica raţional, fiind contrarã principiului egalitãţii în fata legii, prevãzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, autorul exceptiei susţine ca textul criticat incalca şi "principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietãţii private, care trebuie respectat în privinta oricãror drepturi patrimoniale, a oricãror <<bunuri>>, asa cum a decis, în principiu, Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 70 din 27 februarie 2001, deci şi în cazul acţiunilor deţinute la societãţi comerciale la care statul este sau nu acţionar majoritar, precum şi la societãţile comerciale în care statul sau autoritatea administraţiei publice nu este acţionar".
Tribunalul Constanta - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât autorul exceptiei, pornind de la o premisa gresita, "pune semnul egalitãţii între societãţile la care statul este acţionar în procent minoritar şi societãţile la care statul nu este acţionar". Or, arata instanta, "numai societãţile comerciale la care statul este acţionar sunt supuse privatizãrii şi nu poate exista identitate de situaţii între cele doua categorii de societãţi". Concluzia instanţei este în sensul ca "posibilitatea societãţilor comerciale în care statul este acţionar, de a încheia contracte de leasing fãrã respectarea dispoziţiilor restrictive cuprinse în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1997 , este o facilitate care înlesneşte procesul de privatizare şi nu poate avea semnificatia unei încãlcãri a egalitãţii cetãţenilor în fata legii în raport cu societãţile comerciale la care statul nu este acţionar, întrucât sunt situaţii diferite, acestea din urma nefiind supuse privatizãrii". Conform opiniei instanţei de judecata aceste argumente "sunt perfect valabile şi în ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, motivarea reclamantei fiind aceeaşi".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii, iar nu egalitatea persoanelor colective ori a persoanelor juridice şi, deci, "nu este incident în ceea ce priveşte relaţiile dintre actionarii unei societãţi comerciale". În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie se arata ca aceasta sustinere nu poate fi reţinutã, întrucât "<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu face nici o discriminare".
Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin textul de lege criticat se "reglementeazã vânzarea de active imobiliare date în locatie de gestiune sau închiriate, ori încheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare, doar în cazul societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Aceste societãţi sunt singurele care pot fi supuse privatizãrii, în cadrul procesului de privatizare reglementat de ordonanta de urgenta". În opinia Guvernului dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, întrucât acest text nu reglementeazã egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã. De asemenea, nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie nu sunt incalcate, întrucât în cauza "nu se poate pune problema egalitãţii de tratament a societãţilor comerciale de stat supuse procesului privatizãrii şi a societãţilor comerciale private". Guvernul arata totodatã ca asupra dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99/1999 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 8 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, şi nr. 186 din 19 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, statuand ca acestea sunt constituţionale.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobatã prin <>Legea nr. 44 din 20 februarie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
Art. 27: "(1) Societãţile comerciale şi regiile autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociaţii în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizeazã reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din preţul de vânzare se scade valoarea investiţiilor pe baza de raport de evaluare acceptat de pãrţi."
Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) fraza întâi, care prevãd ca "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular". Totodatã se susţine ca prevederile art. 41 alin. (2) fraza întâi din Constituţie ar urma sa fie interpretat în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, text având urmãtorul conţinut: "Orice persoana fizica sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
Autorul exceptiei arata, în esenta, ca "incidenta art. 27 şi în cazul cetãţenilor acţionari ai societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar majoritar creeazã acestora un privilegiu fata de cetãţenii acţionari ai societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Discriminarea este şi mai evidenta între cetãţenii acţionari ai societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar majoritar şi cetãţenii acţionari ai societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale nu este acţionar - fie ca nu mai este, fie ca nu a fost vreodata".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
1. Dispoziţiile legale criticate nu conţin reglementãri discriminatorii între actionarii societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi actionarii societãţilor comerciale la care capitalul de stat nu este majoritar. Examinând sub acest aspect prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã, Curtea retine ca dispoziţiile constituţionale consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, interzicand discriminarea şi acordarea de privilegii. În jurisprudenta sa constanta Curtea Constituţionalã a statuat ca principiul constituţional al egalitãţii şi nediscriminarii consacrat de art. 16 alin. (1) este aplicat numai cetãţenilor, nu şi persoanelor juridice. Pe de alta parte, Curtea observa ca din analiza textului de lege criticat nu rezulta existenta vreunei dispoziţii de natura sa instituie o inegalitate. Dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 permit societãţilor comerciale şi regiilor autonome, care au în derulare contracte de locatie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, sa vândã sau sa încheie contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabilã de vânzare cu locatarii sau asociaţii în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în activele pe care le utilizeazã, în condiţiile stabilite de text. Aceste prevederi corespund unor interese generale ale societãţii prin aceea ca aparţin contextului legal care stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea acţiunilor emise de societãţi comerciale şi deţinute de stat sau de o autoritate a administraţiei publice locale, precum şi pentru vânzarea activelor aparţinând societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar. Rezulta ca prevederile art. 27 alin. (1) din ordonanta sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ţinând seama şi de alin. 2 al aceluiaşi articol, care prevede ca "Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor".
2. Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiatã şi susţinerea potrivit cãreia prevederile legale criticate ar fi contrare dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. Art. 27 din ordonanta nu instituie un regim diferit între proprietatea privatã cu capital de stat şi cea aparţinând particularilor. Pe de alta parte, utilizarea de cãtre legiuitor în cuprinsul reglementãrii a termenului "pot" atunci când se referã la vânzarea unor active sau la încheierea contractelor de leasing imobiliar creeazã, evident, o posibilitate, iar nu o obligaţie ferma, de natura sa aducã atingere prerogativelor dreptului de proprietate al societãţilor comerciale la care se referã textul. Decizia aparţine societãţilor comerciale, prin adunarea generalã a actionarilor, în condiţiile <>Legii nr. 31/1990 .
Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 8 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999, şi prin Decizia nr. 186 din 19 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile <>art. 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt constituţionale, întrucât nu contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie. Pronunţând aceste decizii, Curtea a constatat, în esenta, pe de o parte, ca textul în cauza "reglementeazã un segment din procesul de privatizare, component esenţial al reformei economice şi inevitabil în crearea unei adevãrate economii de piata", iar pe de alta parte, ca este aplicabil "societãţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar". S-a mai reţinut ca "este firesc ca statul sa stabileascã prin acte normative situaţia partii sale din patrimoniu şi sa dea mandat în acest sens instituţiei care îl reprezintã, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale, fãrã ca prin acestea sa se aducã atingere dreptului de proprietate al altor persoane".
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţatã şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata.
3. În ceea ce priveşte eventuala necorelare dintre dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi alte prevederi ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99/1999 , sugerata de autorul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea observa ca aceasta nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, fiind de competenta exclusiva a puterii legislative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comtext" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 1.816/Com/2001 al Tribunalului Constanta - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 februarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
