Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 19 ianuarie 2009 privind examinarea recursului in interesul legii, privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 728 raportate la dispozitiile art. 774, 775, 777 si 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 14 mai 2009
Dosar nr. 32/2008
Sub preşedinţia domnului pr. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-a întrunit la data de 10 noiembrie 2008 pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 728 raportate la dispoziţiile art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare, ce reprezintã sarcinile pasivului succesoral, şi caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 88 de judecãtori din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror Antoaneta Florea, a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul cã cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie, atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separatã.
Fiind nevoie de timp mai îndelungat în vederea deliberãrii, s-a amânat pronunţarea pentru astãzi, 19 ianuarie 2009, când
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 728 raportate la dispoziţiile art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare, ce reprezintã sarcinile pasivului succesoral, şi caracterul prescriptibil sau imprescriptibil al acestora.
Astfel, unele instanţe au apreciat cã pretenţiile referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase reprezintã sarcini ale pasivului succesoral, astfel cã urmeazã regimul juridic al acţiunii de ieşire din indiviziune şi, prin urmare, au un caracter imprescriptibil din punct de vedere extinctiv.
S-a motivat cã dreptul de creanţã pretins cu acest titlu izvorãşte din starea de indiviziune, iar potrivit dispoziţiilor art. 774 şi 777 din Codul civil, coerezii contribuie şi plãtesc datoriile şi sarcinile succesiunii proporţional cu partea ereditarã a fiecãruia.
Pe cale succesoralã se transmit atât activul, cât şi pasivul moştenirii.
Ca urmare, starea de indiviziune se reflectã atât asupra activului, cât şi asupra pasivului ce compun masa succesoralã, iar acţiunea de ieşire din indiviziune este imprescriptibilã, motiv pentru care şi creanţele având ca obiect cheltuielile de înmormântare şi pentru pomeniri au acelaşi caracter.
Alte instanţe, dimpotrivã, au considerat cã cererile ce au ca obiect astfel de cheltuieli valorificã un drept de creanţã prescriptibil extinctiv în termenul general de 3 ani, calculat de la data naşterii dreptului la acţiune.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor art. 774 din Codul civil, pasivul succesoral se compune din datoriile şi sarcinile moştenirii, acestea din urmã reprezentând obligaţiile care, fãrã a fi existat în patrimoniul defunctului, se nasc în persoana moştenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior şi includ, între altele, cheltuielile de înmormântare, precum şi cele efectuate cu parastasele la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor religioase.
Acţiunea având ca obiect suportarea de cãtre moştenitori a cheltuielilor de înmormântare şi a celor legate de obiceiurile religioase practicate în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmãreşte valorificarea unei creanţe şi este supusã termenului general de prescripţie de 3 ani, prevãzut de dispoziţiile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat, indiferent dacã se judecã în cadrul procesului de ieşire din indiviziune sau pe cale separatã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 din Codul civil, "Nimeni nu poate fi obligat a rãmâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împãrţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii".
Prin urmare, ieşirea din indiviziune se poate cere oricând, indiferent cât timp a trecut de la naşterea indiviziunii (data deschiderii moştenirii), acţiunea având astfel caracterul unei acţiuni imprescriptibile, spre deosebire de dreptul de a accepta moştenirea care este prescriptibil în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 700 din Codul civil.
Soluţionând acţiunea de împãrţire a unei succesiuni, instanţa trebuie sã aibã în vedere şi cererile formulate de moştenitori privind drepturile şi obligaţiile succesorilor, printre care şi cererile de aducere la masa de împãrţit şi a altor bunuri, a fructelor acestora, a datoriilor şi sarcinilor succesiunii.
Patrimoniul care se transmite prin succesiune moştenitorilor legali sau testamentari, fiind o universalitate, va cuprinde nu numai drepturile, ci şi obligaţiile defunctului, transmisiunea vizând, aşadar, atât activul, cât şi pasivul succesoral.
Astfel, în alcãtuirea activului succesoral intrã drepturile reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitaţie, superficie, servitute, dreptul real de folosinţã, ipoteca şi gajul), drepturi de creanţã sau drepturi patrimoniale rezultând din creaţie intelectualã, în timp ce pasivul succesoral cuprinde datoriile şi sarcinile moştenirii.
Datoriile succesiunii reprezintã acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual, legal, delictual etc.), existã în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, altfel spus "obligaţii care îl ţineau pe defunct la data decesului" şi în care, desigur, nu intrã acele obligaţii care, nefiind transmisibile, se sting prin moartea celui cãruia îi incumbau (cum ar fi cele contractate intuitu personae).
Spre deosebire de acestea, sarcinile moştenirii sunt acele obligaţii care, fãrã a fi existat în patrimoniul celui ce lasã moştenirea, se nasc dupã deschiderea succesiunii, dar care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.
Sarcinile moştenirii includ şi cheltuielile legate de înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisã, cât şi cele ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase (slujbe religioase, parastase pentru pomenirea memoriei autorului) şi contravaloarea unor monumente funerare, toate acestea decurgând din faptul decesului.
Aşa cum s-a arãtat, datoriile şi sarcinile moştenirii constituie pasivul succesoral, iar obligaţia suportãrii acestuia revine moştenitorilor legali şi legatarilor universali şi cu titlu universal, adicã acelor moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o fracţiune din acest patrimoniu.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 774 din Codul civil "Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în proporţie cu ce ia".
Art. 775 din acelaşi cod prevede cã "Legatarul cu titlu universal contribuie deopotrivã cu erezii în proporţie cu emolumentul sãu. Cel particular nu contribuie", iar art. 777 prevede cã şi "coerezii plãtesc datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa ereditarã".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 896 din Codul civil "Legatarul unei fracţiuni de ereditate este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, personal, în proporţie cu partea sa şi ipotecar pentru tot".
Situaţia legatarilor cu titlu particular este diferitã, în sensul cã aceştia, dobândind numai un anumit bun sau un anumit drept, nu au obligaţia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii, aşa cum se prevede în art. 775 teza a doua şi art. 909 din Codul civil, decât în anumite situaţii, şi anume: când legatul are ca obiect o parte dintr-o moştenire care cuprinde atât drepturi, cât şi obligaţii, când obiectul legatului se aflã în situaţia prevãzutã la art. 905 din Codul civil, respectiv este un bun ipotecat sau supus dreptului de uzufruct, ori în cazul în care cel care lasã moştenirea i-a impus legatarului o asemenea obligaţie.
Aşadar, moştenitorii universali sau cu titlu universal sunt cei care rãspund pentru datoriile succesiunii, iar acestea se împart de drept, chiar din ziua deschiderii succesiunii, proporţional cu partea de moştenire primitã, fãrã a se deosebi dupã cum se bucurã sau nu de sezinã. Aceastã regulã se aplicã atât în cazul acceptãrii pure şi simple a moştenirii, cât şi în cazul acceptãrii sub beneficiu de inventar, desigur, în acesta din urmã, întrucât nu are loc confuziunea de patrimonii, rãspunderea limitându-se la cota-parte ce îi revine din moştenire.
Sarcinile moştenirii, nãscute dupã decesul celui care lasã moştenirea, sunt asimilate datoriilor moştenirii (art. 893 şi 896 din Codul civil) şi, în consecinţã, ele se suportã de cãtre moştenitori în condiţiile de mai sus.
Cum prin moştenire se transmit nu numai drepturile celui care lasã moştenirea, ci şi obligaţiile şi sarcinile succesiunii, în cadrul acţiunii complexe de ieşire din indiviziune se soluţioneazã, fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori, inclusiv cele legate de lichidarea pasivului.
Împrejurarea cã lichidarea pasivului succesoral are loc concomitent cu soluţionarea acţiunii de ieşire din indiviziune, care este imprescriptibilã extinctiv, nu poate conduce la concluzia cã, pe cale de consecinţã, cererea de împãrţire între moştenitori a cheltuielilor de înmormântare urmeazã sã aibã acelaşi caracter, cãci natura celor douã tipuri de acţiuni este distinctã, ca urmare a caracterului diferit al drepturilor ce se urmãreşte a fi valorificate prin fiecare dintre ele.
În materie patrimonialã, regula este prescriptibilitatea acţiunilor în justiţie, iar excepţia de la aceasta nu se poate face decât printr-o dispoziţie expresã derogatorie a legii.
Or, nici în Codul civil, nici în <>Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã şi nici în vreun alt act normativ nu existã vreo prevedere în acest sens, astfel cã, având în vedere natura patrimonialã a dreptului, se impune concluzia cã acţiunile referitoare la cheltuielile de înmormântare, ca sarcini ale moştenirii, au un caracter personal şi sunt prescriptibile.
De altfel, acelaşi caracter îl au numeroase acţiuni şi cereri care decurg din faptul juridic al decesului unei persoane şi au strânsã legãturã cu transmiterea patrimoniului sãu.
Astfel, spre exemplu, sunt prescriptibile dreptul de a accepta moştenirea, dreptul de a cere plata legatului cu titlu particular, acţiunea în anularea certificatului de moştenitor pentru vicierea consimţãmântului ori necitarea tuturor moştenitorilor, acţiunea vizând raportul donaţiilor, acţiunea pentru reducţiunea liberalitãţilor excesive.
Întrucât, aşa cum s-a arãtat, acţiunea în legãturã cu cheltuielile de înmormântare şi cele ocazionate de parastase şi obiceiuri practicate ulterior în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmãreşte valorificarea unui drept de creanţã, îi sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , republicat, fiind deci supusã termenului general de prescripţie de 3 ani.
O atare acţiune este prescriptibilã în termenul arãtat, indiferent dacã pretenţia se valorificã în cadrul partajului sau pe cale separatã, deoarece instituţia prescripţiei are în vedere natura dreptului şi nu cadrul procesual în care acesta se valorificã.
Cum posesia exercitatã de cãtre moştenitorul solvens asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupãtor de prescripţie, termenul de prescripţie de 3 ani începe sã curgã, potrivit <>art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 , republicat, de la data formulãrii cererii de ieşire din indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile succesorale.
Existã însã situaţii când cheltuielile de înmormântare, pomeniri şi parastase au fost suportate de cãtre un terţ strãin de succesiune. Într-o astfel de ipotezã, terţul solvens le poate pretinde de la succesorii lui de cujus, în termenul general de prescripţie care curge de la data efectuãrii acelor cheltuieli.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã civilã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774, 775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat, se interpreteazã în sensul cã acţiunile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase, ce compun pasivul succesoral, sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie, atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separatã.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
Dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775, art. 777 şi art. 896 din Codul civil şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, republicat, se interpreteazã în sensul cã:
Cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie atât în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separatã.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 19 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
