Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 118 din 14 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Mohamed Sadek în Dosarul nr. 1.456/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrãri, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicitã admiterea excepţiei, depunând, în acest sens, note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu împiedicã accesul liber la justiţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.456/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Mohamed Sadek într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti i-a respins plângerea împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului României emise de Oficiul Român pentru Imigrãri.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât nu prevede decât o singurã cale de atac împotriva dispoziţiei de pãrãsire a teritoriului, sentinţa prin care instanţa soluţioneazã cererea de anulare a acesteia fiind definitivã şi irevocabilã. Se susţine cã "dreptul de acces la tribunale este absolut, în sensul cã accesul liber la justiţie are semnificaţia asigurãrii accesului la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac", iar condiţiile prevãzute de textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât îi privesc doar pe cetãţenii strãini. În fine, autorul excepţiei considerã cã normele criticate "nu îndeplinesc criteriul de calitate prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în sensul de a fi suficient de accesibile şi precise încât sã înlãture orice risc de arbitrariu".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul acesteia. Face referire şi la deciziile prin care Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din ordonanţa de urgenţã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile <>art. 82 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004 (modificat prin <>art. I pct. 39 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007). Din notele scrise ale autorului excepţiei rezultã cã acesta a avut în vedere şi prevederile art. 82 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã (modificate prin <>art. I pct. 68 din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007). Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 82 alin. (1) şi (2): "(1) Decizia de returnare poate fi contestatã în termen de 10 zile de la data comunicãrii la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost emisã de Autoritatea pentru strãini, sau la curtea de apel în a cãrei razã de competenţã se aflã formaţiunea teritorialã care a emis decizia de returnare. Instanţa soluţioneazã cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotãrârea instanţei este irevocabilã.
(2) În cazul strãinilor prevãzuţi la art. 80 alin. (5), decizia de returnare sub escortã poate fi contestatã la curtea de apel competentã teritorial pe raza cãreia se aflã centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicãrii. Instanţa se pronunţã în termen de 5 zile, hotãrârea fiind definitivã şi irevocabilã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 129 - Folosirea cãilor de atac, prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care statueazã dreptul la un recurs efectiv, şi celor ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la convenţia menţionatã, referitoare la dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã prevederile <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea accesului liber la justiţie, întrucât textele de lege criticate oferã strãinului interesat posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia deciziei de returnare emise de autoritatea competentã, cererea sa urmând sã fie examinatã de o instanţã judecãtoreascã independentã şi imparţialã. De aceea, nu se poate susţine nici cã sunt nesocotite prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la un recurs efectiv, autorul excepţiei beneficiind de posibilitatea, valorificatã, de altfel, în mod concret, de a se adresa unei instanţe naţionale, în speţã curtea de apel.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti şi modalitatea de exercitare a cãilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia. Invocarea dispoziţiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este incidentã în cauza de faţã, întrucât prevederile internaţionale amintite garanteazã dreptul la douã grade de jurisdicţie exclusiv în materie penalã, or prevederile criticate sunt de naturã administrativã. Mai mult decât atât, paragraful 2 din art. 2 al Protocolului nr. 7 introduce unele excepţii chiar în materie penalã.
Prin <>Decizia nr. 243 din 9 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 martie 2006, Curtea s-a pronunţat, prin prisma unor critici similare asupra dispoziţiilor <>art. 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 în formularea anterioarã modificãrilor survenite prin <>Legea nr. 56/2007 şi prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 . Cu acel prilej Curtea a constatat cã procedura de soluţionare a cererilor în justiţie, formulate de strãini în temeiul dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , este o procedurã specialã şi acceleratã, iar caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârilor pronunţate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor de pãrãsire a teritoriului României, emise de Autoritatea pentru strãini, este justificat de celeritatea cu care trebuie soluţionate cererile în materia strãinilor. Acelaşi raţionament este aplicabil şi noilor reglementãri, care au modificat denumirea actului administrativ emis de autoritatea competentã, fiind vorba în prezent despre decizii de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrãri, dar a cãror finalitate este însã aceeaşi, şi anume îndepãrtarea de pe teritoriul României a acelor strãini care nu mai îndeplinesc condiţiile legale de şedere.
În ceea ce priveşte critica referitoare la caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea constatã cã este, de asemenea, neîntemeiatã, întrucât, în susţinerea acesteia, autorul excepţiei are în vedere egalitatea de tratament juridic dintre cetãţenii români şi cei strãini, or, prin ipotezã, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 se adreseazã exclusiv strãinilor aflaţi pe teritoriul României.
În ceea priveşte pretinsa lipsã de precizie şi claritate a textelor de lege criticate, Curtea constatã cã aceasta nu reprezintã o problemã de constituţionalitate. Maniera de redactare a normelor legale nu poate fi cenzuratã de instanţa de contencios constituţional, aspectele legate de interpretarea şi aplicarea reglementãrilor legale intrând în competenţa instanţelor de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Mohamed Sadek în Dosarul nr. 1.456/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
