Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 6 din 15 ianuarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (1) si (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 14 februarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicatã de Natalia Ioan în Dosarul nr. 2.457/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal se prezintã personal autorul exceptiei, lipsind cealaltã parte, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia şi recunoaşterea drepturilor prevãzute de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind inadmisibila. Se arata ca prevederile legale criticate au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate. Astfel, prin deciziile nr. 55/2000 şi nr. 56/2000 Curtea Constituţionalã a constatat neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 mai 2001 Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat. Excepţia a fost ridicatã de Natalia Ioan în Dosarul nr. 2.457/2000 cu ocazia judecãrii acţiunii formulate impotriva Direcţiei generale de munca şi protecţie socialã, potrivit <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , pentru contestarea deciziilor de pensie acordate în baza dispoziţiilor <>Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului neretroactivitatii legii, prevãzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se arata ca revizuirea deciziilor iniţiale de stabilire a drepturilor de pensie în baza <>Decretului-lege nr. 118/1990 , republicat, nu se poate aplica retroactiv, deoarece legea dispune numai pentru viitor. Totodatã se apreciazã ca direcţiile generale de munca şi protecţie socialã nu sunt competente sa revoce sau sa revizuiasca hotãrârile comisiei de stabilire a drepturilor cuvenite, deoarece actele lor sunt acte administrative de jurisdicţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate incalca principiul neretroactivitatii legii civile, asa cum acesta este definit la art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul ca potrivit <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, direcţiile generale de munca şi protecţie socialã pot revizui, la sesizare sau din proprie initiativa, drepturile stabilite prin hotãrâri definitive ale comisiilor pentru aplicarea decretului-lege, emise anterior datei de 31 iulie 1997.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin deciziile nr. 55/2000 şi nr. 56/2000, Curtea Constituţionalã constatând neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat. Or, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, în temeiul <>art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41 din 10 iulie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 14 iulie 1997, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 55 din 2 martie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 9 martie 1998. Dispoziţiile legale criticate au urmãtoarea redactare:
Art. 13: "(1) Direcţiile generale de munca şi protecţie socialã, atunci când sunt sesizate sau din proprie initiativa, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege pana la data publicãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 în Monitorul Oficial al României.
(2) În cazul în care se constata încãlcãri ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire."
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol "Impotriva deciziei de revizuire emise în condiţiile alin. (1) şi (2) persoana interesatã poate introduce contestaţie, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 ".
Examinând susţinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca asupra exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, s-a pronunţat prin Decizia nr. 55 din 22 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000, şi prin Decizia nr. 56 din 22 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000. Cu acel prilej Curtea, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat ca dispoziţiile <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, sunt neconstituţionale.
Întrucât Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, prin deciziile menţionate, în sensul neconstitutionalitatii dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 , republicat, şi având în vedere prevederile <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a cãror constitutionalitate a fost stabilitã potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale", în cauza ce face obiectul prezentei decizii excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila. De altfel, în conformitate cu <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, pentru motivul menţionat instanta judecãtoreascã trebuia sa respingã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, excepţie ridicatã de Natalia Ioan în Dosarul nr. 2.457/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 15 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
