Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 599 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3), si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.125 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul II în ansamblu, precum şi ale art. 8 alin. (3) fraza finalã, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi (3) şi <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.397/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate din <>Legea nr. 64/1995 nu contravin prevederilor cuprinse în art. 24 şi 129 din Constituţie, întrucât toate pãrţile au posibilitatea de a exercita cãile de atac prevãzute de lege. Totodatã, considerã cã dreptul de proprietate nu este încãlcat prin ridicarea dreptului de administrare a patrimoniului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în capitolul II în ansamblu, precum şi ale art. 8 alin. (3) fraza finalã, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi (3) şi <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucureşti, recurentã într-o cauzã comercialã având ca obiect soluţionarea cererii de deschidere a procedurii reorganizãrii judiciare a autorului excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele:
a) Capitolul II din <>Legea nr. 64/1995 - "Participanţii la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului" încalcã, prin omisiune, drepturile debitorilor la apãrare şi la folosirea cãilor de atac, întrucât debitorii nu sunt nominalizaţi printre participanţii la procedurã, fiind lipsiţi de exerciţiul drepturilor procesuale, deşi constituie obiectul procedurii. Aceastã omisiune nu poate fi consideratã acoperitã prin includerea în categoria participanţilor a "adunãrii generale a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor" ori a "reprezentantului membrilor sau asociaţilor/acţionarilor";
b) Dispoziţiile art. 8 alin. (3) fraza finalã din lege sunt contrare principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în justiţie şi la competenţa şi procedura de judecatã, deoarece lasã la aprecierea subiectivã a unei persoane neprecizate selectarea actelor care intereseazã soluţionarea recursului şi care se înainteazã instanţei de recurs, care nu are, astfel, posibilitatea sã aprecieze temeinicia motivelor de recurs invocate, ca în alte cauze în care are la dispoziţie întregul material al dosarului;
c) Prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. d) şi ale art. 50 alin. (1) şi (3) din lege "se legalizeazã restrângerea unor drepturi, dincolo de situaţiile şi condiţiile permise de Constituţie, se încalcã dreptul de proprietate şi se atenteazã la principiul inviolabilitãţii proprietãţii private", întrucât judecãtorul-sindic poate dispune ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de ele;
d) Dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege încalcã prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, deoarece judecãtorul-sindic poate dispune în legãturã cu adunãrile generale ale asociaţilor/acţionarilor, care sunt prezidate de administrator/lichidator şi care nu au libertatea de a lua hotãrâri care apoi pot fi atacate în justiţie. Debitorul nu are posibilitatea sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor sale legitime, conturile sale fiind blocate, neputând astfel achita nici taxele, onorariile sau cauţiunile prevãzute de lege.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
a) Debitorul nu este participant la procedurã, ci parte în proces, calitate în care beneficiazã de toate drepturile procesuale garantate de Constituţie, de Codul de procedurã civilã şi de <>Legea nr. 64/1995 . Adunarea asociaţilor/acţionarilor, care, în mod implicit, reprezintã şi interesele debitorului, beneficiazã de drepturi procesuale distincte, iar administratorul/lichidatorul are o poziţie echidistantã, reprezentând şi interesele debitorului. În lege sunt prevãzute atât posibilitatea contestãrii hotãrârilor judecãtorului-sindic, cât şi condiţiile în care acest drept poate fi exercitat;
b) Datoritã caracterului specific al procedurii, aceasta implicã existenţa unei multitudini de procese, iar calea de atac fiind exercitatã împotriva hotãrârii pronunţate într-un anumit proces, este firesc ca instanţei superioare sã i se înainteze actele referitoare la acel proces. De altfel, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este în drept sã stabileascã regulile de procedurã;
c) "Ridicarea dreptului debitorului de administrare, deşi reprezintã o restrângere a dreptului de proprietate, aceasta este justificatã, fiind o mãsurã de protecţie a creditorilor, dar şi a patrimoniului societãţii comerciale împotriva unor acte abuzive care ar conduce la o diminuare semnificativã a acestuia", cât şi de apãrare a interesului general al societãţii de a menţine un climat sãnãtos al mediului de afaceri;
d) Dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt incidente în cauzã, întrucât critica formulatã, în realitate, nu se referã la limitarea accesului la justiţie, ci la restrângerea rolului debitorului în luarea deciziilor economice ale societãţii comerciale ajunse în stare de insolvenţã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere cã:
a) Nu contravin dreptului la apãrare şi dreptului de exercitare a cãilor de atac, întrucât atât debitorii aflaţi în stare de insolvenţã, cât şi creditorii se pot adresa instanţelor judecãtoreşti cu cereri, opoziţii şi întâmpinãri şi pot exercita cãile de atac în condiţiile procedurale stabilite de lege;
b) Sunt în concordanţã cu principiul potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, iar judecãtorul-sindic nu este o instanţã extraordinarã, ci o instanţã specializatã;
c) Posibilitatea ridicãrii, în tot sau în parte, a dreptului debitorului de administrare este în concordanţã cu prevederile constituţionale, potrivit cãrora dreptul de proprietate este garantat în condiţiile şi în limitele stabilite de lege, iar proprietatea privatã este inviolabilã în condiţiile legii organice;
d) Toate pãrţile implicate în procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului se pot adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile capitolului II, intitulat "Participanţii la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului", în ansamblul sãu, din <>Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum şi prevederile art. 8 alin. (3) fraza finalã, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) şi (3), ale art. 51 alin. (1) din aceeaşi lege. Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 64/1995 a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 249/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005. Astfel, prin articolul unic pct. 2, 3, 4, 5 şi 6 din <>Legea nr. 249/2005 au fost modificate prevederile art. 9, ale art. 11 alin. (1) lit. c) şi i), ale art. 23 alin. (2), ale art. 38 alin. (1) şi (7) şi ale <>art. 41 din Legea nr. 64/1995 , fãrã însã a fi modificate esenţial, în acest mod, dispoziţiile capitolului II din <>Legea nr. 64/1995 , astfel încât critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei subzistã şi în aceste condiţii.
Prin urmare, dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei au urmãtorul cuprins:
- capitolul II "Participanţii la procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului" (art. 5 - art. 30): "Instanţele judecãtoreşti"; "Judecãtorul-sindic"; "Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor"; "Adunarea generalã a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor"; "Administratorul" şi "Lichidatorul";
- Art. 8 alin. (3) fraza finalã: "În vederea soluţionãrii recursului, se trimit la curtea de apel în copie certificatã, sub semnãtura grefierului-şef al tribunalului, numai actele care intereseazã soluţionarea recursului.";
- Art. 11 alin. (1) lit. d): "(1) Principalele atribuţii ale judecãtorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:[...]
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;";
- Art. 19 alin. (1): "(1) Pe perioada desfãşurãrii procedurii prevãzute de prezenta lege adunarea generalã a asociaţilor/acţionarilor va fi convocatã ori de câte ori se va considera necesar şi va fi prezidatã de administrator sau lichidator, dacã legea ori judecãtorul-sindic nu dispune altfel.";
- Art. 50 alin. (1) şi (3): "(1) Deschiderea procedurii ridicã debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacã acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, dupã caz, ale art. 39, intenţia de reorganizare. [...]
(3) Judecãtorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o datã cu desemnarea unui administrator, indicând totodatã şi condiţiile de exercitare a acestuia.";
- Art. 51 alin. (1): "(1) Judecãtorul-sindic va da dispoziţii tuturor bãncilor la care debitorul are disponibil în conturi sã nu dispunã de acestea fãrã un ordin al sãu sau al administratorului/lichidatorului."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 44 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 129 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, prevederi care au urmãtorul cuprins:
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 44 alin. (1): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
- Art. 53 alin. (1): "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 124 alin. (2): "(2) Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.";
- Art. 126 alin. (2): "(2) Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.";
- Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii.";
- Art. 136 alin. (5): "(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Legea nr. 64/1995 reglementeazã procedura specialã a reorganizãrii judiciare şi a falimentului, derogatorie de la procedura din dreptul comun. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã se stabileşte numai prin lege şi, ca atare, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului sã reglementeze procedura general aplicabilã, dar şi procedurile speciale, derogatorii, cu condiţia ca normele stabilite sã nu contravinã principiilor şi dispoziţiilor Constituţiei.
Curtea constatã cã nici una dintre dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu încalcã prevederile constituţionale, pentru urmãtoarele considerente:
Debitorul nu este nominalizat la capitolul II al <>Legii nr. 64/1995 printre participanţii la procedurã, întrucât, potrivit art. 5 alin. (1) din lege, prin participanţi se înţeleg organele care aplicã procedura. Debitorul nu este un simplu participant la procedurã, ci una dintre pãrţile principale ale procesului, faţã de care se aplicã procedura. Potrivit art. 31 alin. (1) din lege, procedura poate începe şi la cererea debitorului, persoanã aflatã în stare de insolvenţã. Totodatã, debitorul, ca parte în proces, poate exercita toate drepturile procesuale, inclusiv cãile de atac împotriva hotãrârilor date de judecãtorul-sindic. Pe parcursul procedurii reorganizãrii judiciare sau a falimentului, o serie de acte vor fi îndeplinite de administrator sau de lichidator, persoanã care rãspunde şi de respectarea intereselor legitime ale debitorului.
Dispoziţiile art. 8 alin. (3) fraza finalã din lege reglementeazã recursul împotriva hotãrârilor date de judecãtorul-sindic, în baza art. 11. Fiecare hotãrâre, datã în îndeplinirea oricãrei atribuţii, poate fi atacatã cu recurs la curtea de apel, iar procedura continuã. În asemenea condiţii, pentru a se putea continua procedura şi pentru a nu se tergiversa soluţionarea cauzei, este justificat ca la curtea de apel sã fie înaintate în copie acele acte care se referã la problema în care s-a dat hotãrârea recuratã, respectiv intereseazã soluţionarea recursului. Nu este normal sã se trimitã instanţei de recurs întregul dosar privind procedura reorganizãrii sau a falimentului, ci numai acele pãrţi ale acestuia care sunt direct vizate prin recurs. Aprecierea în concret a relevanţei actelor ce vor fi trimise instanţei de recurs o va face judecãtorul-sindic şi, în consecinţã, nu se poate susţine o eventualã încãlcare a prevederilor art. 124 alin. (2) sau ale art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Potrivit <>art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1995 , printre atribuţiile judecãtorului-sindic este şi aceea de judecare a cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea, iar art. 50 alin. (1) din aceeaşi lege prevede ridicarea dreptului debitorului de administrare, o datã cu deschiderea procedurii falimentului, dacã aceasta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare.
Curtea reţine cã ridicarea dreptului de administrare nu intervine automat, ci pe baza hotãrârii judecãtorului-sindic, care va aprecia dacã aceastã mãsurã se impune pentru asigurarea unei mai bune administrãri a averii debitorului în scopul prevenirii unor noi pierderi, ce ar limita posibilitãţile de recuperare a creanţelor creditorilor. Aceastã mãsurã se datoreazã culpei administratorului debitorului, care nu a putut conduce activitatea în aşa fel încât sã nu devinã insolvabil, iar apoi nu a putut prezenta nici un fel de plan de reorganizare eficient pentru redresare şi pentru ieşirea din starea de insolvenţã. În asemenea cazuri, judecãtorul-sindic va numi un administrator, iar apoi un lichidator, persoanã fizicã ori societate comercialã de specialitate, care va rãspunde pentru conducerea activitãţii debitorului şi îndeplinirea tuturor actelor necesare pentru pãstrarea şi sporirea activului debitorului, în interesul atât al acestuia, cât şi al tuturor creditorilor. Ca atare, nu sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privatã.
<>Art. 19 din Legea nr. 64/1995 prevede convocarea adunãrii generale a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor ori de câte ori este necesarã rezolvarea unor probleme de competenţa adunãrii generale. În cazul în care pentru conducerea activitãţii debitorului a fost desemnat administrator sau lichidator, este normal ca adunarea generalã sã fie prezidatã de acesta. Curtea observã cã hotãrârile adunãrii generale pot fi atacate în condiţiile legii, ceea ce este în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 21, 24 şi 129.
Totodatã, Curtea reţine cã <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului prevede dreptul de dispoziţie al judecãtorului-sindic cãtre bãncile la care debitorul are disponibil sã nu dispunã de acesta fãrã un ordin al sãu ori al administratorului/lichidatorului. Blocarea conturilor debitorului pe durata desfãşurãrii procedurii este justificatã, dar aceasta nu înseamnã şi îngrãdirea exercitãrii dreptului de acces la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie. Dacã apelarea la justiţie se impune ori se justificã pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale debitorului, acesta o va autoriza sau chiar administratorul/lichidatorul o va face în numele debitorului.
Cu privire la dispoziţiile legale criticate, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 462/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 24 octombrie 2005, constatând cã acestea nu contravin prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24, art. 44 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 129 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. Neexistând elemente noi de naturã a reconsidera jurisprudenţa, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul II în ansamblu, precum şi ale art. 8 alin. (3) fraza finalã, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi (3), şi <>art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.397/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
