Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 598 din 21 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 alin. 1 si ale art. 67 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 24 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierea din 20 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.071/2005, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ardelean în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, referitoare la sarcina administrãrii probelor, şi cele ale art. 67 din acelaşi cod, privind concludenţa şi utilitatea probei, contravin art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 şi ale art. 121 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. în esenţã, contrarietatea ar consta în aceea cã, în temeiul acestor reglementãri din Codul de procedurã penalã, au fost administrate în mod defectuos probe, atât în faza de urmãrire penalã, cât şi în faza de cercetare judecãtoreascã. Mai mult, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã instanţa de judecatã nu s-a pronunţat asupra concludenţei şi utilitãţii efectuãrii unei expertize tehnice grafologice, probã pe care acesta o considerã a fi esenţialã pentru soluţionarea cauzei.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrãrii probelor în procesul penal revine organului de urmãrire penalã şi instanţei de judecatã.";
- Art. 67: "In cursul procesului penal pãrţile pot propune probe şi cere administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsã, dacã proba este concludentã şi utilã.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) - "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (1) - "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea", art. 20 - "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", art. 21 alin. (3) - "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", art. 24 - "Dreptul la apãrare" şi art. 126 alin. (1) - "Justiţia se realizeazã prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". Autorul excepţiei invocã, de asemenea, şi încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedurã penalã, în raport cu art. 21 alin. (3), art. 24, precum şi cu art. 20 din Constituţie, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se constatã cã dispoziţiile legale referitoare la aprecierea şi administrarea probelor nu opresc pãrţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile care condiţioneazã procesul echitabil.
Dreptul învinuitului sau inculpatului de a propune probe şi de a cere administrarea lor se pãstreazã în tot cursul urmãririi penale, precum şi în cursul judecãţii, când acesta poate sã solicite respingerea probelor cerute de procuror şi de pãrţi, ca o consecinţã a dreptului sãu la apãrare. Totodatã, faptul cã instanţa este cea care apreciazã cu privire la concludenţa şi utilitatea probelor propuse de pãrţi, inclusiv în ceea ce priveşte prezentarea mijloacelor materiale de probã, nu aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil, câtã vreme instanţa are obligaţia, impusã chiar prin dispoziţiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Obligaţia impusã de legiuitor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, permiţând pãrţii ca, în cunoştinţã de cauzã, sã îşi exercite drepturile procesuale şi, eventual, sã promoveze cãile de atac prevãzute de lege, atunci când apreciazã cã respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu încãlcarea dispoziţiilor legale.
Mai mult, procedura de judecatã, care cuprinde şi sistemul probator, este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel cã textele de lege criticate sunt conforme art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora procedura de judecatã este stabilitã prin lege.
In sensul celor de mai sus, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 311 din 14 iunie 2005, nr. 583 din 3 noiembrie 2005 şi nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005 şi, respectiv, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, respingând excepţiile de neconstituţionalitate.
Atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi ale art. 67 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Ardelean în Dosarul nr. 1.071/2005 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
