Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 598 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Ion Tiucã - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Bociu Calomfirescu în Dosarul nr. 9.221/325/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.221/325/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii. Excepţia a fost ridicatã de Bociu Calomfirescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 restrâng în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate, deoarece prevãd demolarea unei construcţii ilegal executate, deşi consecinţa directã a acestei sancţiuni ar putea fi, ca în cazul sãu, şi distrugerea unei construcţii legal construite. În opinia sa, textul legal criticat "ar trebui sã distingã dupã cum se poate sau nu realiza scopul propus". Aplicarea normelor legale examinate devine discriminatorie şi îmbracã forma unui abuz de drept în mãsura în care afecteazã şi alte construcţii legal edificate. Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prin textul de lege examinat, raportat la întregul conţinut al legii, nu se aduce atingere dreptului de proprietate. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 nu încalcã prevederile art. 44 şi 53 din Constituţie, şi nici ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, câtã vreme exercitarea dreptului de proprietate s-a fãcut în alte condiţii decât cele stabilite de cãtre lege şi, drept urmare, intervenţia legiuitorului de a asigura respectarea legii era necesarã şi legitimã. De altfel, în acelaşi sens a statuat Curtea Constituţionalã, de exemplu, prin <>deciziile nr. 581/2006 , nr. 639/2007 sau nr. 881/2007. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale. Dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportã unele limitãri, care trebuie sã pãstreze un echilibru între interesul general al societãţii şi interesul privat al cetãţenilor. Regimul legal al construcţiilor nu are legãturã cu ocrotirea dreptului de proprietate, însã atât dobândirea dreptului de proprietate în afara condiţiilor imperative ale legii, cât şi executarea unei construcţii ilegale, atrag sancţiuni legale corespunzãtoare, fãrã a se putea invoca încãlcarea dreptului constituţional de proprietate. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra textului de lege aici examinat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, respingând excepţia prin <>deciziile nr. 639/2007 şi nr. 881/2007. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au urmãtoarea redactare: "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." Autorul excepţiei apreciazã cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietãţii private şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea abuzului de drept. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii au mai fost examinate în precedent, prin raportare la aceleaşi temeiuri constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare. Astfel, prin <>Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea Constituţionalã, respingând excepţia, a reţinut, în esenţã, cã art. 44 din Legea fundamentalã, referitor la garantarea dreptului de proprietate, statorniceşte cã limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al aceluiaşi articol prevede cã dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea cã dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportã unele limitãri, care trebuie sã pãstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetãţenilor, în acest sens fiind <>Decizia nr. 144 din 25 martie 2004 a Curţii Constituţionale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004, şi hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumãrescu contra României din 1999 şi Basoukou contra Greciei din 2005. Prin urmare, cele reţinute de Curte în jurisprudenţa sa în materie se justificã a fi menţinute şi în prezenta cauzã, în lipsa unor elemente noi care sã determine reconsiderarea acesteia. În plus, Curtea constatã cã, în acest dosar, criticile de neconstituţionalitate vizeazã aspecte referitoare la conţinutul juridic al dispoziţiilor de lege examinate, în sensul cã acestea ar trebui sã distingã, în opinia sa, "dupã cum se poate sau nu realiza scopul propus", referindu-se la situaţia concretã în care acesta se aflã, respectiv riscul ca, odatã cu demolarea unei construcţii nelegal construite, sã fie distrusã şi o construcţie legal construitã. Apreciazã, în consecinţã, cã aplicarea normelor legale examinate devine discriminatorie şi îmbracã forma unui "abuz de drept în mãsura în care afecteazã şi alte construcţii legal edificate". Or, aceste susţineri nu reprezintã veritabile critici de neconstituţionalitate, deoarece nu vizeazã un viciu de constituţionalitate conţinut de textul de lege examinat, ci se referã la anumite situaţii care devin nefavorabile autorului excepţiei, într-o speţã datã, în funcţie de modalitatea de interpretare şi aplicare a acelei norme juridice. Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, în <>Decizia nr. 85 din 25 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 9 aprilie 2003, cã neconstituţionalitatea este o stare organicã a normei juridice şi nu poate fi dedusã dintr-o interpretare discutabilã. Totodatã, Curtea nu are atribuţii în ceea ce priveşte operaţiunile de interpretare şi aplicare a legii, şi nici competenţe referitoare la completarea sau modificarea textului de lege examinat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. În consecinţã, Curtea nu poate reţine nici susţinerile de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, şi nici a art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin care abuzul de drept este interzis.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Bociu Calomfirescu în Dosarul nr. 9.221/325/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
