Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 598 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 si art. 7 alin. 1-4 si 6 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 367 din 1 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi <>art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã ICMA - S.A. ("Icma") din Bucureşti în Dosarul nr. 13.238/301/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul R. Roşu, cu delegaţie la dosar, iar pentru pãrţile Luminiţa-Mihaela Ghioc, Cornel Andrei, Gheorghe Biţã, Matei Cârjan, Grigore Stelian Chivu, Radian Cojocaru, Grigore Grosu, Lili Moldovanu, Nicoleta Muşat, Alexandru Marian Rotaru, Ştefan Siminoiu, Ioan Titianu, Valericã Trestianu, Mariana Tudose, Petra Tudose, Floarea Ungureanu şi Stelica Vãduva se prezintã avocatul Ioana-Adelina Popovici, cu delegaţie la dosar, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Avocatul Ioana-Adelina Popovici solicitã respingerea excepţiei, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textele de lege criticate. Totodatã, depune la dosar concluzii scrise cu privire la cele susţinute.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 13.238/301/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi <>art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã ICMA - S.A. ("Icma") din Bucureşti într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea acţiunii civile privind pronunţarea unei hotãrâri care sã ţinã loc de contract de vânzare-cumpãrare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în mãsura în care se referã la bunuri ce se aflã în proprietatea unei persoane juridice de drept privat. Astfel, considerã cã transferul de proprietate care opereazã în condiţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , fãrã plata unui preţ corespunzãtor valorii bunului, echivaleazã cu o expropriere. Aratã cã preţul de vânzare a spaţiilor în cauzã cãtre titularii contractelor de închiriere nu se formeazã liber, prin exercitarea libertãţii contractuale, ci este un preţ social, derizoriu, stabilit în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale <>Legii nr. 85/1992 . Astfel, prin impunerea unui preţ determinat nu este asiguratã posibilitatea conferitã de art. 44 alin. (6) din Constituţie care stabileşte dreptul proprietarului de a se adresa justiţiei în vederea stabilirii despãgubirii aferente exproprierii, sub acest aspect considerând cã se încalcã şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, susţine cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, de vreme ce prevederile criticate consacrã o mãsurã de protecţie care îi privilegiazã pe chiriaşii imobilelor construite din fondurile statului sau ale fostelor unitãţi economice şi bugetare de stat în detrimentul proprietarilor persoane juridice private. Aratã cã obligaţia instituitã prin textele de lege criticate nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie şi de art. 1 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi, în acest sens, face referire la bogata jurisprudenţã a Curţii Constituţionale cu privire la acestea.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, face referire la <>deciziile nr. 633/2008 , nr. 716/2008 şi nr. 362/2004 prin care Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile de lege criticate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 633/2008 şi nr. 716/2008. Totodatã, apreciazã cã dispoziţiile art. 35 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. 1 şi ale <>art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 15 septembrie 1994 şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cãrora:
- Art. 1 alin. 1: "Locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi. [...]";
- Art. 7 alin. 1-4 şi 6: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 . [...]
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare. [...]"
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1)-(3) şi (6) privind garantarea dreptului de proprietate privatã, ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 135 privind economia României şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, în condiţiile legii organice. Totodatã, considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la garantarea proprietãţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 814 din 3 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 30 iulie 2008, <>Decizia nr. 113 din 19 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2008, şi <>Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Curtea a reţinut cã prevederile criticate dau posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. S-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Curtea a reţinut cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective. Astfel, se consacrã o normã de justiţie socialã, conformã atât art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, cât şi art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, precum şi în deplinã concordanţã cu normele instituite prin art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Curtea a constatat, de asemenea, cã textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nicio naţionalizare sau orice altã mãsurã de trecere silitã a locuinţelor în proprietatea publicã a statului. În acelaşi mod, s-a reţinut cã <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat.
De asemenea, nu s-a reţinut nici contraritatea textului de lege criticat în raport cu dispoziţiile art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea economicã, de vreme ce posibilitatea chiriaşilor de a cumpãra locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic a fost reglementatã prin textul de lege criticat înainte de încheierea contractelor de privatizare.
Cât priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, s-a reţinut cã acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale, restrângere care nu a fost constatatã de Curte.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
De asemenea, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a acestora, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice.
Totodatã, Curtea nu poate reţine nici invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) referitoare la principiile economiei de piaţã, de vreme ce prevederile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt o concretizare a obligaţiei statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, potrivit art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
În fine, autorul excepţiei a indicat, ca temei constituţional al sesizãrii, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Examinând aceastã susţinere, Curtea constatã cã este neîntemeiatã, de vreme ce autorul excepţiei a beneficiat de toate garanţiile procesuale în cauza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã, prin formularea întâmpinãrii la cererea de chemare în judecatã a reclamanţilor şi administrarea probelor necesare soluţionãrii cauzei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi <>art. 7 alin. 1-4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã ICMA - S.A. ("Icma") din Bucureşti în Dosarul nr. 13.238/301/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
