Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 597 din 21 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) si (5) si art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 897 din 3 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (5) şi <>art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Iohann Ehrmann şi Michael Ehrmann în Dosarul nr. 7.062/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 7.062/2005, Tribunalul Alba - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) şi (5) şi <>art. 50 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Iohann Ehrmann şi Michael Ehrmann.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin art. 21 şi 44 din Constituţie, deoarece limiteazã atât termenul pentru depunerea notificãrilor, cât şi termenul în care foştii proprietari pot ataca în instanţã contractele de vânzare-cumpãrare intervenite între stat şi chiriaşi.
Tribunalul Alba - Secţia civilã apreciazã cã prevederile de lege criticate nu încalcã dispoziţiile art. 21 şi 44 din Constituţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestor drepturi în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile de lege sunt constituţionale, deoarece exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi reglementarea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã <>Legea nr. 10/2001 , modificatã şi completatã prin titlul I al <>Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. În prezent, art. 21 alin. (1) şi (5) a devenit art. 22 alin. (1) şi (5), iar art. 50 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5) cu acelaşi conţinut.
Aşadar, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , care au urmãtorul conţinut:
- Art. 22 alin. (1) şi (5): "(1) Persoana îndreptãţitã va notifica în termen de 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoana juridicã deţinãtoare, solicitând restituirea în naturã a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.
[...]
(5) Nerespectarea termenului de 6 luni prevãzut pentru trimiterea notificãrii atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent.";
- Art. 45 alin. (5): "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt: art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Art. 22 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 10/2001 a mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la <>art. 21 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 9 aprilie 2004, şi <>Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea Constituţionalã a constatat cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat şi asupra constituţionalitãţii <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , prin raportare la <>art. 44 alin. (1)-(3) şi (8) din Constituţie, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004.
În aceastã decizie Curtea a constatat cã susţinerea potrivit cãreia <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 înfrânge dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie porneşte de la o premisã greşitã, şi anume aceea a absolutizãrii exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate, fãcându-se însã abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora Conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ca şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, în condiţiile stabilite de legea organicã. În lumina acestor prevederi constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textul de lege criticat legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Argumente asemãnãtoare au fost reţinute şi pentru a susţine conformitatea <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (3) şi (8). Astfel, textul de lege criticat nu opereazã o expropriere ori o confiscare, ci doar sancţionarea proprietarului nediligent care nu a înţeles sã îşi exercite dreptul sãu în termenul prevãzut de lege. De altfel, imprescriptibilitatea, consfinţitã în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislaţia civilã, nu este consacratã ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, sã deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat şi în cazul <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 .
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate vizând încãlcarea art. 44 alin. (4)-(7) din Constituţie, Curtea constatã cã aceste texte nu sunt relevante pentru soluţionarea excepţiei.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) şi (5) şi ale <>art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Iohann Ehrmann şi Michael Ehrmann în Dosarul nr. 7.062/2005 al Tribunalului Alba - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
