Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 596 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 502 din 14 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Florin Homenco în Dosarul nr. 14.301/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.957D/2010.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.516D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Costicã Jircã în Dosarul nr. 7.985/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.517D/2010, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Daniel Munteanu în Dosarul nr. 7.988/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.519D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Valentin Dumitru în Dosarul nr. 7.989/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.520D/2010, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Antonius Cãlin în Dosarul nr. 10.180/302/2010 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.957D/2010, nr. 3.516D/2010, nr. 3.517D/2010, nr. 3.519D/2010 şi nr. 3.520D/2010 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate prezenţi aratã cã sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.516D/2010, nr. 3.517D/2010, nr. 3.519D/2010 şi nr. 3.520D/2010 la Dosarul nr. 2.957D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Autorii excepţiei prezenţi aratã cã doresc schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.301/325/2009, Judecãtoria Timişoara - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã de Florin Homenco cu ocazia soluţionãrii contestaţiei împotriva unei încheieri a judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Prin încheierile din 13, 20 şi 22 iulie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.985/302/2010, nr. 7.988/302/2010, nr. 7.989/302/2010 şi nr. 10.180/302/2010, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicatã de Costicã Jircã, Daniel Munteanu, Valentin Dumitru şi Antonius Cãlin cu ocazia soluţionãrii contestaţiilor împotriva unor încheieri ale judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 aduc atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi dreptului la integritate psihicã, întrucât sintagma "în mod excepţional" din cuprinsul prevederilor de lege criticate face loc arbitrariului şi conduce la o inegalitate a cetãţenilor, prin aceea cã lasã interpretarea legii la latitudinea unui organ de autoritate publicã, şi anume comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului, judecãtorul delegat urmând sã decidã pe baza raportului comisiei, care este cea care determinã, fãrã stabilirea unor limite, ce înseamnã regimul pe care urmeazã sã îl suporte condamnatul. În plus, analiza de cãtre respectiva comisie a naturii şi modului de sãvârşire a infracţiunii, fãrã a avea însã în vedere întreaga situaţie reţinutã de instanţa de judecatã la momentul pronunţãrii condamnãrii, reprezintã o ingerinţã în actul autoritãţii judiciare, care nu este permisã într-o ordine constituţionalã guvernatã de principiul separaţiei puterilor în stat. De asemenea, autorul excepţiei Florin Homenco considerã cã art. 22 din Legea nr. 275/2006 încalcã egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, întrucât restricţiile impuse de regimul de executare îngrãdesc persoanei condamnate drepturile menţionate.
Judecãtoria Timişoara - Secţia penalã şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având urmãtorul cuprins:
"(1) Regimul închis se aplicã iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãşeşte 15 ani.
(2) În mod excepţional, natura şi modul de sãvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate.
(3) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulã, în comun, presteazã munca şi desfãşoarã activitãţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologicã şi asistenţã socialã în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pazã şi supraveghere.
(4) Persoanele condamnate care executã pedeapsa în regim închis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub pazã şi supraveghere continuã, cu aprobarea directorului penitenciarului."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la integritate psihicã, ale art. 30 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea de exprimare şi ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, reţinând cã scopul Legii nr. 275/2006 constã tocmai în stabilirea unui sistem de reguli şi criterii care stau la baza executãrii pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevãzute de prezenta lege".
Dispoziţiile de lege criticate, care reglementeazã posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depãşeşte 15 ani, de a fi incluse, în mod excepţional, în anumite condiţii, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus menţionat şi nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Astfel, Curtea nu a reţinut încãlcarea principiului separaţiei puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituitã în penitenciar în temeiul art. 14 din Legea nr. 275/2006, nu constituie o imixtiune în activitatea instanţelor judecãtoreşti sau o încãlcare a competenţelor constituţionale ale acestora. În plus, potrivit art. 25 din Legea nr. 275/2006, împotriva modului de stabilire a regimului de executare de cãtre Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, persoana condamnatã poate formula plângere la judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecãtorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnatã poate introduce contestaţie la judecãtoria în a cãrei circumscripţie se aflã penitenciarul, astfel încât instanţa de judecatã decide asupra legalitãţii mãsurii contestate.
În legãturã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat cã individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce ţin de natura şi modul de sãvârşire a infracţiunii, precum şi de persoana condamnatului este justificatã de situaţia diferitã în care se aflã fiecare persoanã condamnatã în parte. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanţã cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune uniformitate, astfel cã situaţii obiectiv diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferit.
Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "în mod excepţional", cuprinsã în textul de lege ce face obiectul excepţiei. Interpretarea sistematicã a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum şi interpretarea sa teleologicã relevã cu claritate sensul acestei sintagme, fãrã a lãsa vreun dubiu cu privire la voinţa legiuitorului. Problema aplicãrii în concret a acestui text de lege, invocatã de autorii excepţiei, care susţin cã, în practicã, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreţionar, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
De asemenea, prin Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22-28 din Legea nr. 275/2006, a statuat cã prevederile de lege criticate, care stabilesc regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, nu instituie privilegii sau discriminãri. Astfel, prin reglementarea unor limite şi condiţii cu privire la exercitarea drepturilor de cãtre persoanele care executã o pedeapsã privativã de libertate nu înseamnã cã se realizeazã o discriminare a acestor subiecte de drept. Totodatã, condamnatul are dreptul sã se adreseze instanţei de judecatã, dupã ce nemulţumirile sale au fost examinate de judecãtorul delegat pentru executarea pedepselor, şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil, sã formuleze toate apãrãrile pe care le considerã necesare. În ceea ce priveşte susţinerile vizând modul de interpretare şi aplicare a legii în raport cu situaţia concretã în care se aflã condamnaţii, acestea sunt de competenţa instanţelor judecãtoreşti, în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 622 din 6 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010, şi Decizia nr. 1.572 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin Decizia din 23 septembrie 2004 pronunţatã în Cauza Pilla contra Italiei, a statuat cã art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu este aplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse.
În fine, dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicatã de Florin Homenco în Dosarul nr. 14.301/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara - Secţia penalã, şi de Costicã Jircã, Daniel Munteanu, Valentin Dumitru şi Antonius Cãlin în dosarele nr. 7.985/302/2010, nr. 7.988/302/2010, nr. 7.989/302/2010 şi nr. 10.180/302/2010 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
