Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 596 din 5 iunie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4, art. 46 si art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari si ale art. 659 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 454 din 6 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 46 şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi ale art. 659 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicatã de Andrei Marinela în Dosarul nr. 43.915/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 720D/2012.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã autorul excepţiei a transmis concluzii scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 43.915/212/2010, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 46 şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi ale art. 659 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost ridicatã de Andrei Marinela într-o cauzã civilã având ca obiect obligarea pârâtei la plata cotelor de contribuţie privind cheltuielile de întreţinere aferente apartamentului proprietatea acesteia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã, deşi nu a solicitat sã facã parte din asociaţia de proprietari constituitã în imobilul în care locuieşte, în mod forţat şi fãrã a i se respecta dreptul constituţional la libera asociere este considerat ca fãcând parte dintre membrii acesteia, având, în consecinţã, aceleaşi obligaţii ca şi ceilalţi locatari care au consimţit sã facã parte din aceastã asociaţie. Totodatã, invocã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotãrârile pronunţate în cauzele Butan şi Dragomir împotriva României, 2008, Young, James şi Webster împotriva Marii Britanii, 1981, Chassagnou şi alţii împotriva Franţei, 1999, şi Sigurour A., Sigurjonsson împotriva Islandei, 1993), care a statuat cã libertatea de asociere include şi dreptul de a refuza aderarea la o asociaţie.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã textele de lege criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât impun un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, având o justificare obiectivã şi rezonabilã, şi anume necesitatea recuperãrii de cãtre asociaţiile de proprietari a cotelor de întreţinere, ţinând cont de consecinţa neachitãrii debitelor de cãtre datornici. Sub aspectul participãrii la cheltuielile comune, nu are relevanţã dacã persoana este sau nu membru al unei asociaţii de proprietari, întrucât aceastã obligaţie rezultã din starea de indiviziune forţatã cu privire la pãrţile comune în care se aflã toţi proprietarii. De asemenea, existenţa unor spaţii în proprietate comunã şi perpetuã, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilitãţi de cãtre toţi proprietarii, indiferent cã sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care sã acţioneze în numele şi pentru interesul comun.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 1.155/2007 şi nr. 1.117/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4, art. 46 şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, având urmãtorul conţinut:
- Art. 4: "(1) Asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietãţii comune care, pe lângã drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii.
(2) Consecinţele neluãrii mãsurilor de organizare şi funcţionare cu privire la administrarea şi gestiunea proprietãţii comune sunt în rãspunderea juridicã a tuturor proprietarilor sau a reprezentanţilor acestora, dupã caz.";
- Art. 46: "Toţi proprietarii au obligaţia sã plãteascã lunar, conform listei de platã a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.";
- Art. 50 alin. (1): "Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit."
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 659 "Constituirea asociaţiilor de proprietari" din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, republicatã în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cãrora: "În cazul clãdirilor cu mai multe etaje ori apartamente sau în cazul ansamblurilor rezidenţiale formate din locuinţe individuale, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care existã proprietãţi comune şi proprietãţi individuale, se constituie asociaţia de proprietari, care se organizeazã şi funcţioneazã în condiţiile legii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea atât a dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, cât şi a dispoziţiilor art. 11 referitoare la libertatea de întrunire şi de asociere din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 4, art. 46 şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la motive similare de neconcordanţã cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autor în prezenta speţã.
Astfel, prin Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009, Decizia nr. 1.647 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 24 martie 2011, şi Decizia nr. 697 din 31 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011, Curtea a reţinut, în esenţã, cã, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmãresc apãrarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmãresc, nu reprezintã, în realitate, modalitãţi înscrise în conceptul de liberã asociere, iar asociaţia de proprietari se aflã tocmai într-o asemenea situaţie juridicã. Aceastã categorie de asociaţii a fost reglementatã prin lege în vederea realizãrii unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clãdirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamã totodatã şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizãrii lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajãrilor necesare etc.
Rezolvarea problemelor pe care le implicã locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţã, o asociere fãrã de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.
În plus, existenţa unor spaţii în proprietate comunã şi perpetuã, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilitãţi de cãtre toţi proprietarii, indiferent cã sunt sau nu membri ai asociaţiei de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care sã acţioneze în numele şi pentru interesul comun.
Cu privire la dreptul la liberã asociere, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului şi-a format o jurisprudenţa (Hotãrârea din 13 august 1981, pronunţatã în Cauza Young, James, Webster împotriva Regatului Unit, paragraful 55 şi Hotãrârea din 30 iunie 1993, pronunţatã în Cauza Sigurour A. Sigurjonsson c. Islanda, paragraful 35) prin care a constatat încãlcarea art. 11 din Convenţie atunci când asocierea era obligatorie potrivit legislaţiei naţionale, stabilind cã dreptul de asociere implicã şi aspectul negativ al acestuia - dreptul de a nu fi silit la afilierea la o asociaţie - având în vedere faptul cã prin Convenţie nu se consacrã, în mod expres, acest lucru.
Constituirea asociaţiilor de proprietari, astfel cum este reglementatã de Legea nr. 230/2007, nu contravine însã dispoziţiilor constituţionale sau convenţionale care garanteazã implicit şi aspectul negativ al dreptului de asociere. Elocventã, sub acest aspect, este teza a doua a art. 2 din Legea nr. 230/2007, care oferã proprietarului posibilitatea de a se asocia în aceastã formã asociativã, fãrã sã îi impunã însã vreo obligaţie în acest sens. Conţinutul normativ al acestui articol are caracter dispozitiv ("...proprietarii se pot asocia în asociaţii de proprietari cu personalitate juridicã..."), lãsând proprietarului libertatea de a deveni sau nu membru al asociaţiei, neexistând niciun fel de constrângeri legale sau de altã naturã care sã îl forţeze sã adere la asociaţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile precizate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru aceleaşi considerente Curtea constatã cã şi prevederile art. 659 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil respectã dreptul constituţional la liberã asociere, acestea stabilind cã în cazul clãdirilor cu mai multe etaje ori apartamente sau în cazul ansamblurilor rezidenţiale formate din locuinţe individuale, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care existã proprietãţi comune şi proprietãţi individuale, se constituie asociaţia de proprietari, care se organizeazã şi funcţioneazã în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 46 şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi ale art. 659 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicatã de Andrei Marinela în Dosarul nr. 43.915/212/2010 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 iunie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
