Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ecaterina Cuculescu în Dosarul nr. 8.511/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.326D/2015 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a transmis la dosar un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, în cuprinsul căruia apreciază că aceasta este neîntemeiată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că îşi menţin valabilitatea cele deja statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie. Menţionează în acest sens, exemplificativ, deciziile nr. 855 din 10 decembrie 2015, nr. 14 şi nr. 15 din 19 ianuarie 2016 şi nr. 363 din 2 iunie 2016. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.511/299/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ecaterina Cuculescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin care aceasta a solicitat anularea executării silite dispuse în vederea achitării diferenţei dintre suma reprezentând despăgubirea acordată în baza Legii nr. 290/2003, stabilită prin titlul executoriu constând într-o decizie civilă pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, şi valoarea acesteia actualizată cu indicele de creştere a preţurilor de consum. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 realizează o discriminare între titularii drepturilor de creanţă asupra unor sume reprezentând despăgubiri în baza legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003 a căror plată a fost solicitată anterior, respectiv ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. În ce priveşte art. 11 alin. (3) din aceeaşi lege, se susţine că nu permite accesul la justiţie într-un termen rezonabil în realizarea dreptului de a beneficia de efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii. Totodată, creează o discriminare între titularii drepturilor privind plata unor despăgubiri băneşti care deţin titluri executorii puse în plată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. 6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, în opinia sa, dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei. 9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, precizând că intervenţia unui act normativ nou, prin care se instituie măsuri pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul legilor nr. 9/1998 şi nr. 290/2003, nu este de natură să creeze discriminări şi nici să aducă atingere accesului liber la justiţie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, care au următoarea redactare: - Art. 3 alin. (2): "(2) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare."; - Art. 11 alin. (3): "(3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)." 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie regula neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, şi în art. 21 alin. (1) referitor la dreptul de acces liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin care a solicitat anularea executării silite pornite la cererea intimatei - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate în vederea achitării diferenţei dintre suma reprezentând despăgubirea acordată în baza Legii nr. 290/2003, stabilită prin titlul executoriu constând într-o decizie civilă pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, şi valoarea acesteia actualizată cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Unul din motivele formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în argumentarea contestaţiei la executare l-a constituit faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2014, nu mai are calitatea de debitor cu privire la plata despăgubirilor în discuţie, sarcina plăţii revenind exclusiv Ministerului Finanţelor Publice. De asemenea, a mai invocat şi dispoziţiile art. 11 alin. (3) din aceeaşi lege care impun suspendarea de drept a procedurilor de executare silită începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Faţă de această apărare, intimata-creditoare a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, care enumeră cererile care intră sub incidenţa legii menţionate, şi ale art. 11 alin. (3) din aceeaşi lege referitoare la suspendarea executării silite. 15. Critica de neconstituţionalitate formulată este axată pe pretinsa discriminare care, în opinia autoarei excepţiei, s-ar crea prin aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2014, prevederi care modifică modalitatea de stabilire şi plată a despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii adoptate în vederea compensării pierderilor suferite de cetăţenii români afectaţi de încheierea unor tratate internaţionale într-o anumită perioadă istorică. Astfel, se susţine, în esenţă, că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, beneficiarii legilor reparatorii au putut primi integral sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubire (sau, după caz, teren în echivalent), spre deosebire de situaţia celor care intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 164/2014, care sunt defavorizaţi ca urmare a faptului că plata despăgubirilor se efectuează în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, singura măsură compensatorie de care pot beneficia persoanele prevăzute la art. 1 fiind acordarea de despăgubiri băneşti. Se mai susţine că prevederile de lege criticate ar avea, totodată, şi caracter retroactiv. 16. Cu privire la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, care stabileşte căror cereri le sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la plata despăgubirilor, prin Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, paragraful 39, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, Curtea a reţinut, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, că, în acord cu jurisprudenţa sa, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. 17. De asemenea, prin mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2015, sau Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, Curtea a constatat că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. În acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Curtea a constatat că ipoteza avută în vedere de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Totodată, Curtea a observat că prevederile de lege criticate dispun pentru viitor, urmând a fi aplicate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv 18 decembrie 2014. 18. Cu privire la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, care prevede suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor conform art. 10 alin. (6) din lege, adică pentru fiecare tranşă anuală din despăgubirile stabilite prin acte administrative sau hotărâri judecătoreşti, prin Decizia nr. 343 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 19 august 2016, paragraful 39, Curtea a apreciat, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, citată mai sus, şi Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015), că această măsură este necesară pentru a se putea realiza scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv finalizarea procesului de despăgubire a tuturor cetăţenilor români siliţi să îşi abandoneze bunurile în teritorii cedate de România prin tratate internaţionale, în contextul în care, în prezent, sunt declanşate proceduri individuale de executare silită, care, în mod inevitabil, au ca efect blocaje în funcţionarea instituţiilor publice cu atribuţii în materie şi care duc la soluţionarea selectivă a dosarelor pentru un număr mic de beneficiari. Lipsa de intervenţie în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plăţii în ordine cronologică a despăgubirilor şi plata de cheltuieli accesorii drepturilor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, în condiţiile în care acesta este preocupat de menţinerea echilibrului bugetar. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei menţionate, îşi menţin valabilitatea cele reţinute prin deciziile anterior citate. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ecaterina Cuculescu în Dosarul nr. 8.511/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
