Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 594 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza intai, art. 150 alin. 1 si art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.063 din 28 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza întâi, art. 150 alin. 1 şi art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bozonis Antonios în Dosarul nr. 915/P/2005 al Tribunalului Neamţ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondatã, întrucât apreciazã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 915/P/2005, Tribunalul Neamţ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza întâi, art. 150 alin. 1 şi art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de inculpatul Bozonis Antonios, cercetat pentru sãvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile procedural penale criticate, referitoare la limba în care se desfãşoarã procesul penal, condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului, ascultarea inculpatului, precum şi cele privind înmânarea citaţiei, contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1), (2) şi (11) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, libertatea individualã, condiţiile în care poate fi dispusã arestarea unei persoane, prezumţia de nevinovãţie şi, respectiv, garantarea dreptului la apãrare. În esenţã, se susţine cã:
- dispoziţile art. 7 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece "întocmirea actelor procedurale în limba românã, în situaţia în care subiectul urmãririi sau judecãţii este un cetãţean strãin, determinã imposibilitatea acestuia de a-şi exercita drepturile şi garanţiile procedurale";
- prevederile art. 148 alin. 1 lit. c) teza întâi din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, întrucât "organul judiciar, în lipsa unei sentinţe judecãtoreşti definitive care sã stabileascã vinovãţia, poate dispune asupra stãrii de libertate ca urmare a aprecierii subiective";
- dispoziţiile art. 150 alin. 1 din Codul de procedurã penalã "contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi la egalitatea în faţa legii, fãrã discriminãri, deoarece împrejurarea cã o persoanã se aflã în strãinãtate ori este dispãrutã temporar sau definitiv nu este de naturã sã-i atragã sancţiunea prevãzutã în textul criticat";
- prevederile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale "întrucât prin expresia sau din orice alt motiv se lasã la îndemâna organului judiciar un instrument juridic prin folosirea cãruia se pot încãlca, cu uşurinţã, drepturile şi garanţiile procesuale".
Tribunalul Neamţ aratã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã şi cã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de apãrare, la dreptul la un proces echitabil şi la egalitatea în faţa legii nu sunt încãlcate prin prevederile procedural penale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã nu se poate susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Codul de procedurã penalã în condiţiile în care, în procesul penal, pãrţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba românã li se asigurã în mod gratuit posibilitatea de a lua cunoştinţã despre piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţã, prin interpret. Referitor la neconstituţionalitatea prevederilor art. 148 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã penalã, Guvernul apreciazã cã aceste dispoziţii legale nu sancţioneazã lipsa de urmãrirea penalã a inculpatului în orice situaţie, ci numai în acele ipoteze în care se poate dovedi cã inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrirea penalã ori a fãcut pregãtiri pentru asemenea acte. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 150 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, considerã cã acestea nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, atunci când mandatul a fost emis fãrã ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. În sfârşit, Guvernul apreciazã a fi neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, deoarece acestea garanteazã tocmai faptul cã învinuitul sau inculpatul ia cunoştinţã despre termenul de judecatã şi celelalte elemente prevãzute de lege, prin una dintre modalitãţile prevãzute de lege.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c), art. 150 alin. 1 şi art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 16 din Constituţie, aratã cã prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi se aplicã în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normelor juridice ce formeazã obiectul controlului de constituţionalitate, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare. De asemenea, considerã cã nu sunt încãlcate nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, deoarece textele de lege criticate reprezintã veritabile garanţii ale dreptului pãrţilor la apãrare şi ale dreptului acestora la un proces echitabil. Drept urmare, mãsura arestãrii luatã în condiţiile şi în cazurile prevãzute de lege nu lezeazã în nici un fel dreptul la apãrare al inculpatului, câtã vreme acesta se bucurã, la momentul punerii în executare a mandatului de arestare, de toate drepturile şi garanţiile desfãşurãrii unui proces echitabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza întâi, art. 150 alin. 1 şi art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 7 (Limba în care se desfãşoarã procesul penal): "În procesul penal procedura judiciarã se desfãşoarã în limba românã.
În faţa organelor judiciare se asigurã pãrţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba românã.";
- Art. 148 alin. (1) lit. c) teza întâi (Condiţiile şi cazurile în care se dispune arestarea inculpatului): "Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã dacã sunt întrunite condiţiile prevãzute în art. 143 şi numai în vreunul din urmãtoarele cazuri: [...] c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã [...].";
- Art. 150 alin. 1 (Ascultarea inculpatului): "Mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dupã ascultarea acestuia de cãtre procuror şi de cãtre judecãtor, afarã de cazul când inculpatul este dispãrut, se aflã în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã ori se aflã în una dintre situaţiile prevãzute în art. 149^1 alin. 6.";
- Art. 178 alin. 2^1 (Înmânarea citaţiei): "În cazul în care scrisoarea recomandatã prin care se citeazã un învinuit sau inculpat care locuieşte în strãinãtate nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştã a cetãţenilor sãi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, dupã caz." (Alin. 2^1 al art. 178 a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003).
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin aceste dispoziţii legale sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1), (2) şi (11) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, care reglementeazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, libertatea individualã, condiţiile în care poate fi dispusã arestarea unei persoane, prezumţia de nevinovãţie şi, respectiv, garantarea dreptului la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora în procesul penal procedura judiciarã se desfãşoarã în limba românã, iar actele procedurale se întocmesc tot în limba românã, se susţine cã încalcã dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi cã sunt discriminatorii, deoarece "întocmirea actelor procedurale în limba românã, în situaţia în care subiectul urmãririi sau judecãţii este un cetãţean strãin, determinã imposibilitatea acestuia de a-şi exercita drepturile şi garanţiile procedurale".
Aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât conform dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Constituţie "Procedura judiciarã se desfãşoarã în limba românã". Folosirea limbii române în procedurile judiciare este o expresie a suveranitãţii statului. Acest principiu constituţional a devenit în reglementarea Codului de procedurã penalã o regulã de bazã a procesului penal prevãzutã în art. 7. Drept urmare, întreaga activitate procesualã, scrisã şi oralã, trebuie sã se efectueze în limba românã.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 128 alin. (4), "Cetãţenii strãini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba românã au dreptul de a lua cunoştinţã de toate actele şi lucrãrile dosarului, de a vorbi în instanţã şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit". Aceste dispoziţii îşi gãsesc reflectare în art. 8 din Codul de procedurã penalã, referitor la folosirea limbii oficiale prin interpret, care constituie o garanţie pentru exercitarea efectivã a dreptului la apãrare şi pentru desfãşurarea unui proces echitabil pentru toate pãrţile din proces, indiferent de naţionalitatea acestora şi de limba pe care o cunosc, garanţie concretizatã în cuprinsul Codului de procedurã penalã în art. 73 alin. 3, art. 128, art. 190 şi urmãtoarele, în art. 291, art. 319 şi în art. 394 alin. 1 lit. b).
II. Prevederile art. 148 alin. 1 lit. c) teza întâi din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã dacã inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã, sunt în opinia autorului excepţiei neconstituţionale în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare, libertatea individualã şi prezumţia de nevinovãţie, întrucât "organul judiciar, în lipsa unei sentinţe judecãtoreşti definitive care sã stabileascã vinovãţia, poate dispune asupra stãrii de libertate ca urmare a aprecierii subiective".
Din analiza textului considerat ca fiind neconstituţional nu rezultã însã o încãlcare a prevederilor constituţionale. Astfel, reglementând, printre cazurile în care poate fi luatã mãsura arestãrii preventive, şi pe acela în care inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã, legea nu îl considerã pe inculpat deja vinovat de sãvârşirea infracţiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decât prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare rãmasã definitivã -, ci prevede numai o condiţie pentru luarea mãsurii arestãrii preventive a inculpatului. Termenul "infracţiune" folosit de legiuitor are aici semnificaţia unei fapte prevãzute de legea penalã, care se încadreazã într-un anumit text de lege ce o prevede şi o sancţioneazã, şi nu desemnarea unei infracţiuni a cãrei existenţã sã fi fost constatatã printr-o hotãrâre de condamnare definitivã. Mãsura arestãrii preventive este o restrângere a libertãţii persoanei, permisã de Constituţie prin art. 53 în scopul bunei desfãşurãri a instrucţiei penale, iar condiţia ca fapta imputatã inculpatului sã fie prevãzutã de legea penalã, ca infracţiune de o anumitã gravitate, reprezintã tocmai o garanţie împotriva luãrii arbitrare a acestei mãsuri.
De altfel, asupra conformitãţii dispoziţiilor art. 148 din Codul de procedurã penalã cu Constituţia, deşi sub alte aspecte, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, constatând cã aceste dispoziţii legale sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
III. Art. 150 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia mãsura arestãrii inculpatului poate fi luatã numai dupã ascultarea acestuia de cãtre procuror şi de cãtre judecãtor, afarã de cazul când inculpatul este dispãrut, se aflã în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã ori se aflã în una dintre situaţiile prevãzute în art. 149^1 alin. 6, este criticat în raport de prevederile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi la egalitatea în faţa legii, fãrã discriminãri, susţinându-se cã "împrejurarea în care o persoanã se aflã în strãinãtate nu este de naturã sã-i atragã sancţiunea prevãzutã în textul criticat".
Examinând aceste critici, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate, deoarece prevederile art. 150 alin. 1 trebuie coroborate cu cele ale alin. 2 ale aceluiaşi articol, potrivit cãrora "În cazul în care inculpatul este dispãrut, se aflã în strãinãtate ori se sustrage de la urmãrire sau de la judecatã, când mandatul a fost emis fãrã ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat", asigurându-se astfel exercitarea drepturilor prevãzute în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi în art. 24 alin. (1) din Constituţie.
IV. Referitor la prevederile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora în cazul în care scrisoarea recomandatã prin care se citeazã un învinuit sau inculpat care locuieşte în strãinãtate nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştã a cetãţenilor sãi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, dupã caz, se susţine cã sunt neconstituţionale, deoarece "prin expresia sau din orice alt motiv se lasã la îndemâna organului judiciar un instrument juridic prin folosirea cãruia se pot încãlca, cu uşurinţã, drepturile şi garanţiile procesuale".
Aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece normele procedurale prevãd numeroase excepţii de la regula generalã a înmânãrii în mod direct şi personal a citaţiei, cum ar fi, de exemplu: predarea citaţiei soţului, unei rude sau oricãrei persoane care locuieşte împreunã cu persoana în cauzã ori care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa (art. 179 alin. 1), afişarea citaţiei pe uşa locuinţei (art. 178 alin. 2), citarea prin administraţiile locului de deţinere sau ale spitalelor (art. 177 alin. 5 şi 6), care au semnificaţia unor modalitãţi diferite de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferitã a persoanelor citate. Textul criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmãreşte sã previnã şi sã limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de naturã sã determine tergiversarea soluţionãrii cauzei, pe calea menţinerii cu rea-credinţã a unei permanente lipse de procedurã. O atare concluzie rezultã din economia întregului art. 178 din Codul de procedurã penalã, care prevede suficiente garanţii, de naturã sã asigure respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza întâi, art. 150 alin. 1 şi art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bozonis Antonios în Dosarul nr. 915/P/2005 al Tribunalului Neamţ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
