Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 594 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 23 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Jaqueline Opriş în Dosarul nr. 17.797/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 17.797/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Jaqueline Opriş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii, întrucât legiuitorul a instaurat un regim juridic diferenţiat între persoanele îndreptãţite potrivit <>Legii nr. 10/2001 , respectiv cele care au primit despãgubiri pe cale administrativã internã şi cele ce au primit despãgubiri în baza unor acorduri internaţionale. Astfel, susţine acesta, instanţa de judecatã, fãcând aplicarea greşitã a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 , potrivit cãrora cetãţenii despãgubiţi pe calea acordurilor internaţionale nu mai primesc niciun fel de reparaţie, nu a ţinut seama de art. 11 alin. (1) teza a doua din aceeaşi lege care condiţioneazã restituirea în naturã, persoanelor îndreptãţite, de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã potrivit legislaţiei în vigoare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie opineazã în sensul respingerii excepţiei, întrucât persoanele care au primit despãgubiri potrivit <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 se aflã în situaţie juridicã diferitã de cele vizate de art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege. Astfel, persoanele prevãzute de art. 5 din aceastã lege au primit despãgubiri la valoarea realã a imobilului, conform acordurilor internaţionale încheiate de România, în timp ce persoanele îndreptãţite la restituirea în naturã potrivit art. 11 alin. (1) au primit o despãgubire din partea statului român, care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi modicã, fapt ce a impus necesitatea unei reparaţii.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia ca neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece ele se aplicã tuturor subiectelor de drept aflate în situaţia juridicã prevãzutã de aceastã normã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã prevederile <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cãrora "Nu sunt îndreptãţite la restituire în naturã sau la mãsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despãgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantã din prezenta lege."
Textul constituţional considerat a fi încãlcat este cel al art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Este invocatã, de asemenea, încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la judecarea unui proces în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietãţii private.
Autorul criticã acest text pe motiv cã legiuitorul a instaurat un regim juridic diferenţiat între persoanele îndreptãţite potrivit <>Legii nr. 10/2001 , respectiv cele care au primit despãgubiri pe cale administrativã internã şi cele ce au primit despãgubiri în baza unor acorduri internaţionale.
Excepţia a fost ridicatã în cadrul soluţionãrii apelului formulat împotriva unei sentinţe a Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã prin care a fost respinsã contestaţia împotriva deciziei emise de primarul municipiului Bucureşti privind cererea de restituire în naturã a unui imobil, întrucât acesta a beneficiat de despãgubiri potrivit Acordului româno-francez privind reglementarea problemelor financiare în suspensie între cele douã ţãri, încheiat la 9 februarie 1959.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei şi consemnatã în încheierea acesteia şi în înscrisul depus de parte în dosarul instanţei, Curtea constatã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate este dedusã din compararea textului criticat cu o altã prevedere din aceastã lege, şi anume art. 11 alin. (1) prin care se precizeazã modalitatea de restituire a imobilelor expropriate, imobile ce urmeazã a fi restituite în naturã dacã acestea nu au fost înstrãinate. Pentru a nu se ajunge la îmbogãţirea fãrã justã cauzã, textul de lege prevede cã, în cazul în care fostul proprietar a primit o despãgubire la data exproprierii, restituirea în naturã este condiţionatã de rambursarea sumei reprezentând valoarea despãgubirii primite, actualizatã cu indicele inflaţiei. În acest fel, autorul excepţiei considerã cã, datoritã reglementãrii cuprinse de acest din urmã text, este încãlcat principiul egalitãţii în drepturi. Or, sub acest aspect, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat cã neconstituţionalitatea unui text nu poate fi dedusã din compararea unor prevederi de lege dintr-un anumit domeniu între ele, ci numai din constatarea unei neconcordanţe între diferite reglementãri şi dispoziţii ori principii din Constituţie.
De altfel, Curtea constatã cã textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Constituţie, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a reţinut, în mod constant, cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
De asemenea, Curtea constatã cã prevederile <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 sunt în deplin acord cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la judecarea unui proces în mod echitabil şi într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, precum şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietãţii private.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Jaqueline Opriş în Dosarul nr. 17.797/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
