Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 593 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal si ale art. 171 alin. 2 si art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 507 din 18 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Robert Orzan în Dosarul nr. 14.060/182/2009 al Judecãtoriei Baia Mare - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.060/182/2009, Judecãtoria Baia Mare - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Robert Orzan cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã sintagma "legea specialã" din art. 281 al Codului penal este neconstituţionalã prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale cuprinse în art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi şi în art. 115 alin. (1) referitor la delegarea legislativã. Considerã cã "Parlamentul nu poate adopta decât o singurã lege specialã - legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Prin urmare, legea specialã la care face trimitere art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, întrucât "legea avocaturii este lege organicã, şi nu specialã".
De asemenea, autorul excepţiei considerã cã prevederile art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora asistenţa juridicã este obligatorie în cazul în care organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, contravin dreptului la apãrare, întrucât, în situaţia în care Uniunea Naţionalã a Barourilor din România este parte în procesul penal, "este evident cã avocatul desemnat din oficiu nu îl va apãra pe învinuit/inculpat împotriva uniunii", având în vedere cã toţi avocaţii din România fac parte din respectiva uniune. Astfel, "textul de lege criticat permite magistraţilor sã îi numeascã inculpatului un avocat din oficiu care, în unele cazuri, sã nu îi susţinã cauza în mod corect".
În fine, susţine cã art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã încalcã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prin ignorarea principiului "non reformatio in pejus", atât timp cât existã posibilitatea ca persoana faţã de care procurorul a dat o soluţie de netrimitere în judecatã, prin propria cale de atac, sã-şi agraveze situaţia, redobândind calitatea de învinuit sau, chiar mai rãu, dobândind calitatea de inculpat.
Judecãtoria Baia Mare - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 şi art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei alte activitãţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârşirea unor astfel de fapte se sancţioneazã potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lunã la 1 an sau cu amendã.";
- Art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã: "Asistenţa juridicã este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altã cauzã, când faţã de acesta a fost dispusã mãsura de siguranţã a internãrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã ori când organul de urmãrire penalã sau instanţa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege.";
- Art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã;
b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Judecãtorul este obligat sã arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodatã faptele şi împrejurãrile ce urmeazã a fi constatate şi prin care anume mijloace de probã;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativã, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Autorul excepţiei nu formuleazã veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã. Astfel, criticã modul de aplicare de cãtre organele de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã a prevederilor art. 281 din Codul penal, care fac trimitere la clasificarea legilor penale în legi generale şi legi speciale. Totodatã, emite supoziţii legate de posibila nerespectare a prevederilor legale şi a deontologiei profesionale de cãtre avocaţii desemnaţi, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, sã asigure asistenţa juridicã din oficiu în cauzele în care este parte Uniunea Naţionalã a Barourilor din România, iar organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã apreciazã cã învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea. Asemenea aspecte nu intrã însã sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a instanţelor ierarhic superioare în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã va fi respinsã ca inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare, Curtea statuând constant cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, reţinând cã plângerea prevãzutã de art. 278^1 reprezintã, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generalã aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in peius. Într-adevãr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionãrii plângerii împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determinã extinderea aplicabilitãţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevãzute în art. 372 sau art. 385^8 din Codul de procedurã penalã justificã luarea sa în considerare şi în cazul procedurii reglementate de art. 278^1 din acelaşi cod.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal şi ale art. 171 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Robert Orzan în Dosarul nr. 14.060/182/2009 al Judecãtoriei Baia Mare - Secţia penalã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
