Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 593 din 14 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 si art. 57 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, precum si ale art. 294 si art. 295 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi <>art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã, la dosar, pentru partea Asociaţia Alimentexp Botoşani PAS, citaţia s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat", fãrã sã fie adus la cunoştinţa Curţii Constituţionale noul sediu al acesteia.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public apreciazã cã procedura de citare este legal îndeplinitã.
Deliberând, Curtea considerã cã procedura de citare este legal îndeplinitã, având în vedere prevederile art. 98 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora schimbarea domiciliului uneia dintre pãrţi în timpul judecãţii trebuie, sub pedeapsa neluãrii în seamã, sã fie adusã la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi <>art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) într-o acţiune având ca obiect dizolvarea unei societãţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 54-57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 sunt neconstituţionale, fiind contrare dreptului de proprietate privatã şi libertãţii economice, consacrate constituţional în art. 44 şi art. 45 din Legea fundamentalã, deoarece reglementeazã o procedurã de dizolvare a asociaţiilor extrem de sumarã, ce permite dizolvarea şi radierea nejustificatã a unei persoane juridice cu un patrimoniu considerabil. Considerã cã prin aceasta sunt prejudiciate persoanele fizice şi persoanele juridice care au raporturi patrimoniale sau raporturi nepatrimoniale cu asociaţia în cauzã. Totodatã, considerã cã prevederile art. 294 şi art. 295 din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul la apãrare, întrucât limiteazã posibilitatea apelantului sau intimatului de a prezenta instanţei cereri noi care ar fi de naturã sã lãmureascã speţa.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În acest sens, aratã cã din conţinutul dosarului şi al sesizãrii rezultã cã aceasta a fost formulatã cu rea-credinţã, fiind expresia neîndoielnicã a abuzului de drept. Totodatã, considerã cã dispoziţiile din Codul de procedurã civilã criticate nu au legãturã cu cauza.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens face referire la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 863/2007 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 54, art. 55, art. 56 şi <>art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Art. 55 alin. (1) lit. c), art. 56 alin. (2) şi <>art. 57 au fost modificate prin Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 54: "(1) Asociaţiile şi federaţiile se dizolvã:
a) de drept;
b) prin hotãrârea judecãtoriei sau a tribunalului, dupã caz;
c) prin hotãrârea adunãrii generale.
(2) Fundaţiile se dizolvã:
a) de drept;
b) prin hotãrârea judecãtoriei.";
- Art. 55: "(1) Asociaţia se dizolvã de drept prin:
a) împlinirea duratei pentru care a fost constituitã;
b) realizarea sau, dupã caz, imposibilitatea realizãrii scopului pentru care a fost constituitã, dacã în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunãrii generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociaţiei, dacã aceastã situaţie dureazã mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generalã sau, dupã caz, consiliul director trebuia sã se constituie;
d) reducerea numãrului de asociaţi sub limita fixatã de lege, dacã acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
(2) Constatarea dizolvãrii se realizeazã prin hotãrârea judecãtoriei în a cãrei circumscripţie se aflã sediul asociaţiei, la cererea oricãrei persoane interesate.";
- Art. 56: "(1) Asociaţia se dizolvã, prin hotãrâre judecãtoreascã, la cererea oricãrei persoane interesate:
a) când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicitã sau contrarã ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmãritã prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociaţia urmãreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
d) când asociaţia a devenit insolvabilã;
e) în cazul prevãzut la art. 14.
(2) Instanţa competentã sã hotãrascã dizolvarea este judecãtoria în circumscripţia cãreia asociaţia îşi are sediul.";
- Art. 57: "Asociaţia se poate dizolva şi prin hotãrârea adunãrii generale. În termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare, hotãrârea adunãrii generale se depune la judecãtoria în a cãrei circumscripţie teritorialã îşi are sediul, pentru a fi înscrisã în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor."
Totodatã, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 294 şi art. 295 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 294: "(1) În apel nu se poate schimba calitatea pãrţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecatã şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedurã şi alte asemenea mijloace de apãrare nu sunt considerate cereri noi.
(2) Se vor putea cere însã dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despãgubiri ivite dupã darea hotãrârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legalã.";
- Art. 295: "(1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de cãtre prima instanţã. Motivele de ordine publicã pot fi invocate şi din oficiu.
(2) Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţã, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacã considerã cã sunt necesare pentru soluţionarea cauzei."
Autorii excepţiei considerã cã prevederile din <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , criticate, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi ale art. 45 referitoare la libertatea economicã, în vreme ce prevederile din Codul de procedurã civilã, de asemenea criticate, încalcã dispoziţiile art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 54-57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 fac parte din cap. IX al ordonanţei, acest capitol fiind anterior supus controlului de constituţionalitate.
Astfel, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 449 din 30 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, cã dispoziţiile <>cap. IX al Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 instituie o procedurã specialã de dizolvare şi lichidare a asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are ca rezultat final îndestularea corespunzãtoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rãmase în urma lichidãrii şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului cã asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţã, sunt persoane juridice de drept privat fãrã scop patrimonial, iar dizolvarea poate interveni şi pentru alte motive decât cele strict economice. Este cazul, spre exemplu, al situaţiilor prevãzute de dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a)-c) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 , şi anume atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicitã sau contrarã ordinii publice, când realizarea scopului este urmãritã prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice sau când asociaţia urmãreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Curtea a reţinut cã debitorul are la dispoziţie toate mijloacele de probã prin care sã se apere împotriva cererilor de dizolvare şi lichidare, ordonanţa în cauzã neîngrãdind în niciun fel folosirea acestora. Totodatã, Curtea a constatat cã, în cadrul procedurii de lichidare, dispoziţiile art. 70 din ordonanţã prevãd cã orice persoanã interesatã poate contesta bilanţul lichidatorului la judecãtorie şi împotriva sentinţei pronunţate se poate exercita calea de atac a recursului.
Dispoziţiile art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea economicã, nu au incidenţã în cauzã.
Cât priveşte prevederile art. 294 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 863 din 9 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 15 noiembrie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, a statuat cã interdicţia introducerii unor cereri noi în apel, prevãzutã de art. 294 din Codul de procedurã civilã, este justificatã de caracterul devolutiv al apelului. Soluţia derivã din rolul instanţei de apel, şi anume acela de a examina regularitatea hotãrârii primei instanţe cu privire la pretenţiile ce au fost deduse în faţa sa. S-a constatat, de asemenea, cã interdicţia introducerii de cereri noi în apel nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie, întrucât nimic nu împiedicã pãrţile în proces sã formuleze noi pretenţii pe calea unei alte acţiuni civile.
Întrucât textul de lege criticat nu împiedicã în niciun mod pãrţile interesate sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi intereselor legitime, iar în acest cadru sã beneficieze de toate garanţiile ce caracterizeazã dreptul la apãrare, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a art. 24 din Legea fundamentalã.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Cu privire la prevederile art. 295 din Codul de procedurã civilã, raportat la dispoziţiile <>art. 24 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, statuând, în esenţã, cã aceste dispoziţii nu contravin dreptului la apãrare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54, art. 55, art. 56 şi <>art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
