Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 591 din 19 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 24 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecãtoriei Buftea.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, precum şi Gabriel Stan, Gheorghe Dumitru şi Ecaterina Iordache, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei şi partea Ecaterina Iordache solicitã amânarea judecãţii pentru ca toate autoritãţile prevãzute de lege sã comunice punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Celelalte pãrţi prezente se opun amânãrii judecãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânãrii judecãrii excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulatã de autorul excepţiei şi de partea Ecaterina Iordache.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul solicitã admiterea excepţiei susţinând cã art. 673^8 din Codul de procedurã civilã contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, deoarece instanţa de judecatã se pronunţã printr-o încheiere interlocutorie cu privire la masa bunurilor de împãrţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce revine fiecãruia mai înainte ca partea îndreptãţitã sã dovedeascã în faţa instanţelor superioare nelegalitatea şi netemeinicia acestei încheieri. În acest fel este obligatã sã îndeplineascã toate actele de procedurã dispuse şi sã participe la toate dezbaterile ce urmeazã pânã la pronunţarea asupra fondului, fapt care reprezintã o povarã atât din punct de vedere al timpului, cât şi din punct de vedere al cheltuielilor fãcute. De asemenea, susţine cã, datoritã textului de lege criticat, partea îndreptãţitã este pusã în imposibilitatea de a participa activ la dezbaterea procedurii privitoare la împãrţeala propriu-zisã a bunurilor pânã la rãmânerea definitivã şi irevocabilã a hotãrârii prin care s-au stabilit masa bunurilor de împãrţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce revine fiecãruia. Depune note scrise.
Partea Ecaterina Iordache solicitã admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive expuse de autorul excepţiei.
Gabriel Stan şi Gheorghe Dumitru solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.315/2006, Judecãtoria Buftea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu R. Stan într-un proces având ca obiect un partaj succesoral.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împãrţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce revine fiecãruia nu poate fi atacatã cu apel sau, dupã caz, cu recurs decât odatã cu fondul. În opinia autorului excepţiei, aceastã încheiere care are caracter interlocutoriu ar trebui supusã controlului de legalitate şi temeinicie la instanţa superioarã, în vederea pronunţãrii unei hotãrâri definitive, şi abia dupã aceea sã se procedeze la împãrţeala judiciarã. Îşi motiveazã aceastã opinie susţinând cã cererea de chemare în judecatã are ca obiect ieşirea din indiviziune, însã motivul principal al cererii îl reprezintã, de fapt, contestarea masei bunurilor de împãrţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce-i revine fiecãruia, altfel "nimic nu l-ar fi împiedicat sã împartã prin bunã învoialã şi sã iasã din indiviziune prin procedurã necontencioasã în faţa notarului public, fãrã sã apeleze la instanţa de judecatã". În reglementarea actualã a art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, instanţa de judecatã procedeazã la împãrţeala judiciarã mai înainte ca pãrţile sã beneficieze de posibilitatea de a se folosi şi în faţa instanţei superioare de toate mijloacele de apãrare privitoare la stabilirea masei bunurilor de împãrţit, a calitãţii de coproprietar şi a cotei-pãrţi ce se cuvine fiecãruia. Totodatã, susţine acesta, dreptul la apãrare este încãlcat şi datoritã imposibilitãţii de a se opune vânzãrii prin licitaţie publicã a bunului asupra cãruia este îndreptãţit sã creadã cã are un drept propriu şi cã nu trebuia împãrţit.
Se mai susţine cã textul de lege criticat încalcã şi dreptul la judecarea unui proces într-un termen rezonabil, cerinţã care nu poate fi realizatã, deoarece dupã vânzarea prin licitaţie publicã a bunurilor supuse împãrţelii judiciare intervin şi cumpãrãtorii care au interesul ca ceea ce s-a stabilit prin acele încheieri sã rãmânã definitiv, astfel cã judecarea procesului se va prelungi.
Judecãtoria Buftea considerã cã prevederile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã nu încalcã dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la judecarea acestuia într-un termen rezonabil, precum şi dreptul la respectarea bunurilor, deoarece hotãrârea ce se pronunţã de instanţã pe fondul cauzei poate fi atacatã cu apel sau recurs.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se aratã cã prevederile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã sunt norme de procedurã a cãror reglementare este de competenţa exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã art. 673^8 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia "Încheierile prevãzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, dupã caz, cu recurs odatã cu fondul, fiind supuse aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârea datã asupra fondului procesului".
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) potrivit cãruia "Dreptul la apãrare este garantat.". Se invocã, de asemenea, încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, referitor la protecţia proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã.
Prevederile de lege criticate fac parte din Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Cap.VII^1, a Codului de procedurã civilã, care reglementeazã întreaga procedurã a împãrţelii judiciare ce are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedurã în urma cãreia fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv al unei anumite pãrţi concret determinate.
Autorul excepţiei criticã acest text pe motiv cã încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împãrţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce îi revine fiecãruia nu poate fi atacatã cu apel sau, dupã caz, cu recurs decât odatã cu fondul.
Analizând aceastã criticã, Curtea reţine cã instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Aceastã soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.", precum şi din cele ale art. 129, conform cãrora "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Aşa fiind, prevederile de lege criticate reprezintã tocmai expresia aplicãrii acestor dispoziţii constituţionale.
Curtea observã cã regula potrivit cãreia "împotriva încheierilor premergãtoare nu se poate face apel decât odatã cu fondul [...]" este consacratã de art. 282 alin. 2 din Codul de procedurã civilã. Or, dat fiind cã încheierile prevãzute de art. 673^8 din Codul de procedurã civilã preced hotãrârea instanţei asupra fondului, ele sunt încheieri premergãtoare şi, în consecinţã, este evident cã legiuitorul a avut în vedere ca acestea sã poatã fi supuse cãii de atac a apelului numai odatã cu hotãrârea asupra fondului.
În activitatea sa jurisdicţionalã anterioarã, Curtea Constituţionalã a examinat dacã liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite sau dacã el implicã existenţa unor proceduri unice chiar şi pentru situaţii deosebite, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac. Astfel, prin <>Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea a statuat cã semnificaţia art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale stabilite de cãtre legiuitor. Legiuitorul poate, însã, institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale.
Faptul cã o asemenea încheiere nu poate fi atacatã separat cu apel sau recurs se explicã, pe de o parte, prin necesitatea evitãrii unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altã parte, prin faptul cã respectiva încheiere poate fi atacatã cu apel sau recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Regula exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor numai odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti prin care se soluţioneazã fondul cauzei este asigurat accesul liber la justiţie.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, prin hotãrârea pronunţatã în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat cã "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã-l defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept."
Şi, în fine, textul criticat nu afecteazã nici cota-parte idealã din masa bunurilor care formeazã proprietatea comunã a pãrţilor şi, cu atât mai mult, dreptul autorului excepţiei de a i se atribui, în urma împãrţelii, un lot de bunuri corespunzãtor drepturilor sale. Prevederile art. 673^8 din Codul de procedurã civilã au ca scop, împreunã cu celelalte texte ale capitolului respectiv, ieşirea din starea de indiviziune a coindivizarilor.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor 673^8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecãtoriei Buftea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 iunie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
