Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 258 alin. (5) şi (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Panserv - S.R.L. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 1.171/119/2015 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.088D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale prin care s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 258 alin. (5^1) şi (5^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 503 din 30 iunie 2015. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.171/119/2015, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (5) şi (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Panserv - S.R.L. din Sfântu Gheorghe, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine că textul criticat este interpretabil, nefiind prevăzute condiţiile în care se aplică facilitatea fiscală ce face obiectul de reglementare al acestuia. Menţionează o jurisprudenţă neunitară în interpretarea şi aplicarea textului criticat. Susţinând că textul criticat este interpretabil, autoarea trage concluzia că acesta este lipsit de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, împrejurare ce determină încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. 6. Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat prevede categoriile de contribuabili cărora li se aplică şi, totodată, condiţiile în care este operant. În plus, instanţa de judecată arată că autoarea, prin criticile formulate, vizează modul de aplicare a legii, situaţie în care competente să controleze eventuala aplicare greşită a legii de către organele fiscale sunt instanţele de contencios administrativ. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât din analiza motivării rezultă că, în fapt, nu este vorba despre o veritabilă critică de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei exprimând nemulţumirea faţă de faptul că textul criticat nu a reglementat în mod expres situaţia veniturilor din arendă. 9. Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 258 alin. (5) şi (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Textele criticate au următorul cuprins: "(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:
┌───────────┬───────────────┐
│ Rangul │Coeficientul de│
│localităţii│ corecţie │
├───────────┼───────────────┤
│ 0 │ 8,00 │
├───────────┼───────────────┤
│ I │ 5,00 │
├───────────┼───────────────┤
│ II │ 4,00 │
├───────────┼───────────────┤
│ III │ 3,00 │
├───────────┼───────────────┤
│ IV │ 1,10 │
├───────────┼───────────────┤
│ V │ 1,00 │
└───────────┴───────────────┘
(5^1) Ca excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3)-(5) numai dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură; b) au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a)". 12. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, autoarea invocă prevederile cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". 13. Curtea Constituţională, cu precădere în jurisprudenţa sa mai recentă, a pronunţat decizii prin care a ridicat la rang constituţional standardele de calitate a legii, precum previzibilitatea, claritatea, accesibilitatea. Întrucât niciunul dintre aceste standarde nu este expres menţionat în vreunul dintre articolele din Constituţie, Curtea şi-a întemeiat raţionamentele pe dispoziţiile art. 1 alin. (3), potrivit cărora "România este stat de drept" şi ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Curtea a invocat inclusiv dispoziţii ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cadrul controlului respectării de către legislaţia primară a exigenţelor privind calitatea legii. 14. Astfel, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, că "pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011) [paragraful 44]". 15. La fel de adevărat este însă că, în jurisprudenţa sa, de pildă în Decizia nr. 275 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 17 iulie 2014, Curtea a reţinut că "Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de pildă prin Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34, arătând că «oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară»". 16. Din coroborarea considerentelor celor două decizii precitate ale Curţii, rezultă că standardele de calitate a legii tolerează, ca fiind inevitabil sau chiar dezirabil, un minim de incertitudine şi interpretabilitate a legii, care se cer a fi soluţionate de către judecători. Din acest motiv susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia "interpretarea normei legale nu trebuie să depindă de judecător sau de un alt interpret", apare ca nerealistă şi contrară spiritului şi literei Constituţiei şi, în special, art. 126 alin. (1) al acesteia, potrivit căruia "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege",. 17. Examinând conţinutul şi forma dispoziţiilor art. 258 alin. (5) şi (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea reţine că elementul de incertitudine şi/sau interpretabilitate a acestora este acceptabil din punctul de vedere al standardelor constituţionale de calitate a legii, revenind instanţelor judecătoreşti sarcina stabilirii sensului acestora. 18. Jurisprudenţa Curţii în materia respectării standardelor de calitate a legii, inspirată, adesea, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, este una dintre faţetele cele mai semnificative ale exercitării atribuţiilor sale constituţionale. În acelaşi timp, însă, principiile urmate de Curte în pronunţarea jurisprudenţei sale în această materie pretind un respect deplin al delimitării de atribuţii şi competenţe ale instituţiilor de rang constituţional. Astfel, în Decizia nr. 225 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 241 din 15 aprilie 2010, Curtea a reţinut că atribuţia definitorie a puterii judecătoreşti este înfăptuirea justiţiei, iar în Decizia nr. 146 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 12 mai 2016, a reţinut că "aprecierea asupra modului de interpretare şi aplicare a legii la speţa dedusă judecăţii de către autorităţile publice incidente în cauză aparţine instanţelor de drept comun, în cadrul controlului judiciar realizat de acestea, iar nu Curţii Constituţionale" [paragraful 23]. 19. Curtea mai reţine că simplul fapt că un text legal este interpretabil nu reprezintă eo ipso un temei de a considera că sunt încălcate standardele constituţionale de calitate a legii. Pentru a se ajunge la o asemenea concluzie este necesar să fie evidenţiate în mod clar încălcări de o anumită gravitate a standardelor de calitate a legii. În caz contrar, dacă Curtea ar reţine că orice normă legală interpretabilă este şi o normă legală neconstituţională, dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie ar fi lipsite de efecte juridice. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Panserv - S.R.L. din Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 1.171/119/2015 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 258 alin. (5) şi (5^1) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
