Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 590 din 4 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 364 din 3 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M.A.D.E. Trust" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 434/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 434/59/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M.A.D.E. Trust" - S.R.L. din Timişoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt în contradicţie cu prevederile art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât permit unei persoane care nu a avut calitatea de parte la soluţionarea în fond a cauzei sã formuleze recurs împotriva hotãrârii pronunţate de cãtre instanţa de fond. Procedura descrisã de <>art. 60 din Legea nr. 31/1990 prin care se soluţioneazã cererea de înmatriculare şi de înregistrare a menţiunilor referitoare la societãţile comerciale este, în principiu, o procedurã necontencioasã, întrucât nu se urmãreşte realizarea unui drept potrivnic faţã de o altã persoanã, ci urmeazã sã dea efect unei situaţii juridice nou-create. Aceeaşi regulã se aplicã şi în ceea ce priveşte recursul împotriva încheierii judecãtorului delegat, prin care se soluţioneazã cererile în materia societãţilor comerciale, acesta soluţionându-se în cadrul unei proceduri necontencioase. Legitimarea procesualã activã în recursul prevãzut de <>art. 60 din Legea nr. 31/1990 aparţine, în principiu, oricãrei persoane care are un interes, aşa cum rezultã din interpretarea art. 60 alin. (3), ţinând cont de prevederile art. 336 din Codul de procedurã civilã. Întrucât decizia instanţei de recurs nu mai poate fi atacatã, recurentul şi intimatul nu mai pot beneficia de protecţia juridicã oferitã de principiul dublului grad de jurisdicţie, încãlcându-li-se astfel dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi prevederile art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 : "Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la data pronunţãrii încheierii pentru pãrţi şi de la data publicãrii încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.";
- Art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã: "Recursul poate fi fãcut de orice persoanã interesatã, chiar dacã nu a fost citatã la dezlegarea cererii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 şi art. 21 alin. (3), precum şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã, prin <>Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, a constatat cã dispoziţiile art. 336 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme de procedurã privind soluţionarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul stabileşte prin lege competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora, evident şi cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituţionale. Faptul cã, în temeiul textului de lege criticat, în materie necontencioasã recursul poate fi declarat de orice persoanã interesatã, chiar dacã nu a fost citatã la dezlegarea cererii, nu încalcã, ci dã expresie principiului prevãzut de art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
O aplicare a acestor dispoziţii procedurale de drept comun în materia specialã a încheierilor judecãtorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrãri în registrul comerţului o constituie prevederile <>art. 60 din Legea nr. 31/1990 . Astfel, pentru terţul care nu a fost citat şi nici nu a participat la desfãşurarea procedurii graţioase, termenul de recurs, în temeiul art. 60 alin. (2), este de 15 zile şi începe sã curgã de la data publicãrii încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, aceasta fiind singura posibilitate de a i se recunoaşte dreptul la calea de atac, de vreme ce încheierea nu se comunicã celui care nu a participat la soluţionarea cererii. Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lui calea de atac putând fi formulatã oricând, fapt ce ar fi de naturã a genera o stare de perpetuã incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotãrâre judecãtoreascã, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie sã le caracterizeze.
În ceea ce priveşte critica referitoare la împrejurarea cã textele de lege criticate stabilesc o singurã cale de atac împotriva încheierilor pronunţate de judecãtorul delegat privitoare la înmatricularea societãţilor comerciale sau la orice alte înregistrãri în registrul comerţului, Curtea reţine cã, în conformitate cu prevederile art. 126 şi 129 din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti, a procedurii de judecatã, precum şi a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului. Accesul liber la justiţie nu are semnificaţia cã acesta trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
În acest sens este, de altfel, şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, care, prin numeroase decizii, a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti, deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite, precum şi cã Legea fundamentalã nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac. Astfel, prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat cã semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Curtea mai constatã cã nici reglementãrile internaţionale în materie nu impun un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac, prevederile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale prevãzând asigurarea posibilitãţii unui recurs efectiv la o instanţã naţionalã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 60 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale art. 336 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M.A.D.E. Trust" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 434/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
