Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 59 din 21 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum si pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 9 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonaţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială Solibon - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 10.583/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.088D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat reprezintă garanţii concrete ale dreptului de proprietate privată, şi nu încălcări ale acestuia, sens în care a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10.583/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială Solibon - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtelor la încheierea unui contract de leasing cu privire la un cinematograf, cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, prin aceea că operează un transfer al bunurilor aflate în administrarea R.A.D.E.F. "România Film" în proprietatea publică a administraţiei publice locale, cu consecinţa dobândirii caracterului de inalienabilitate, aduce atingere garanţiilor dreptului de proprietate, cu referire la atributul proprietăţii unei persoane juridice de drept privat. Totodată, dispoziţiile de lege examinate golesc de conţinut şi blochează aplicarea prevederilor art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale sau ale art. 12 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, care reglementează, în anumite condiţii, posibilitatea încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare sau de leasing între anumite societăţi comerciale şi/sau întreprinderi mici şi mijlocii, pe de o parte, şi regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, pe de altă parte.
Tribunalul Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece trecerea bunurilor din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale nu reprezintă o expropriere sau naţionalizare în sensul art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie, de vreme ce statul a fost şi rămâne în continuare titularul dreptului de proprietate a bunurilor.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 44 şi nici celor ale art. 136 din Constituţie, deoarece reglementează modul prin care bunurile imobile trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale respective. Bunurile regăsindu-se în domeniul privat al statului, desigur că trecerea lor în domeniul public nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 sunt constituţionale. În acest sens arată, în esenţă, că legiuitorul poate ca, în exercitarea funcţiei culturale a statului, să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.
Având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", Curtea constată ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, în realitate, prevederile art. II din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 - criticat -, precum şi prin art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011.
Totodată, din motivarea scrisă a autorului excepţiei, Curtea observă că acesta vizează doar neconstituţionalitatea art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, şi nu a întregului articol, astfel încât Curtea urmează ca prin prezenta decizie să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, care au următorul conţinut:
- Art. II pct. 1: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin normelor constituţionale ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 - Proprietatea, precum şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat, de pildă, prin Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, sau Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010. Respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut cu acele prilejuri că dispoziţiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 reprezintă o măsură legislativă prin care se dispune trecerea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului şi administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film" în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale, ceea ce nu poate reprezenta o încălcare a principiului protecţiei proprietăţii private sau a principiului inalienabilităţii proprietăţii publice, consacrate de art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi, respectiv, de art. 136 din Constituţie.
Curtea constată că cele reţinute prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, în lipsa unor elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
În plus, Curtea reaminteşte Decizia nr. 980 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013, Decizia nr. 981 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 25 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 7 februarie 2013 prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu referire la imobilele menţionate în anexa nr. 1, care face parte integrantă din ordonanţa de urgenţă. Prin urmare, instituţiile şi autorităţile competente în această materie au obligaţia, în temeiul art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, de a aplica în consecinţă aceste decizii, având în vedere că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta.
De asemenea, Curtea constată că nemulţumirea autorului excepţiei faţă de reglementarea criticată constă în aceea că, prin trecerea în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic prevăzute de lege, devenind inalienabile, nu mai pot constitui obiect al unor contracte de vânzare-cumpărare sau de leasing, fiind astfel împiedicată desfăşurarea unor activităţi economice/comerciale de către persoane juridice de drept privat. Or, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare, concesionate sau închiriate, în condiţiile legii organice. Pe de altă parte, este un nonsens a susţine încălcarea garanţiilor dreptului de proprietate, cu referire la atributul proprietăţii unei persoane juridice de drept privat, din moment ce bunul în cauză nu a aparţinut niciodată acelei persoane, aceasta având, cu respectarea cerinţelor legale, doar vocaţia de a încheia un contract de concesionare sau de închiriere asupra unui astfel de bun.
Cât priveşte criticile formulate prin raportare la alte dispoziţii din legi şi ordonanţe ale Guvernului, în vigoare şi aplicabile, în aceeaşi măsură, în cauza de faţă şi pe care autorul excepţiei le consideră blocate prin aplicarea dispoziţiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006, Curtea constată că acestea nu se pot constitui în veritabile critici de neconstituţionalitate, deoarece nu vizează un raport de incompatibilitate între textul de lege criticat şi norma superioară constituţională, ci privesc o eventuală relaţie de contradictorialitate între dispoziţii din două sau mai multe acte normative, aspect ce nu intră în sfera competenţei Curţi Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, şi art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială Solibon - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 10.583/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
