Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 59 din 17 ianuarie 2007 privind sesizarea de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 1 si art. 3 din Legea privind aprobarea unor masuri financiare pentru intreprinderile mici si mijlocii din industria berii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 8 februarie 2007
DECIZIE nr. 59 din 17 ianuarie 2007
privind sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 98 din 8 februarie 2007
Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu Adresa nr. 51/4.805 din 4 decembrie 2006, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea formulatã de un numãr de 51 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii.
Potrivit tabelului cuprinzând semnãturile autorilor sesizãrii de neconstituţionalitate, cei 51 de deputaţi sunt urmãtorii: Viorel Oancea, Grigore Crãciunescu, Ioan Ghişe, Gheorghe Gabor, Ioan Timiş, Emilian Valentin Frâncu, Mircea Ciopraga, Monica-Mihaela Ştirbu, Mihai Adrian Mãlaimare, Sorin Marian Paveliu, Gheorghe Adrian Miuţescu, Mihai Sandu-Caprã, Ion Luchian, Cristian Silviu Buşoi, Gheorghe Dragomir, Mircea Man, Petru Cãlian, Cornel Ştirbeţ, Ionel Palãr, Seres Denes, Erdei-Doloczi Istvan, Mate Andras Levente, Andrei-Gheorghe Kiraly, Toro Tiberiu, Szekely Levente Csaba, Varga Attila, Lakatos Petru, Kerekes Karoly, Bonis Istvan, Soki Bela, Dan Horaţiu Buzatu, Titu Nicolae Gheorghiof, Adrian George Scutaru, Cãtãlin Micula, Emil Strungã, Petru Ungureanu, Claudius Mihail Zaharia, Rareş Şerban Mãnescu, Mihãiţã Calimente, Nini Sãpunaru, Corneliu Momanu, Romicã Andreica, Valeriu-Victor Boeriu, Cornel Popa, Mircea Valer Puşcã, Andrei Dominic Gerea, Horea Dorin Uioreanu, Daniel Buda, Ioan Oltean, Augustin Zegrean şi Ioan Hoban.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 11.233 din 5 decembrie 2006, formând obiectul Dosarului nr. 2.375A/2006.
Prin aceastã sesizare se solicitã Curţii Constituţionale sã constate cã dispoziţiile art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii sunt neconstituţionale pentru urmãtoarele motive:
a) Prevederile art. 1 coroborate cu cele ale art. 3 din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "(2) Statul trebuie sã asigure a) [...] protecţia concurenţei loiale[...] ".
Astfel, se aratã cã art. 1 alin. (1) din legea criticatã stabileşte cã sunt scutite de la platã obligaţiile fiscale restante la data de 31 decembrie 2003 şi care au rãmas neachitate pânã la data intrãrii în vigoare a legii, reprezentând accize, impozit pe profit şi taxa pe valoarea adãugatã, care sunt datorate de întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, ce întrunesc condiţiile prevãzute la art. 3 al aceleiaşi legi, cu excepţia obligaţiilor cu reţinere la sursã şi a taxei pe valoare datoratã de vamã. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede scutirea de la platã a obligaţiilor fiscale accesorii ce reprezintã dobânzi, penalitãţi şi majorãri de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite potrivit alin. (1), dacã sunt calculate pânã la data intrãrii în vigoare a legii.
Faţã de condiţiile prevãzute la art. 3 din lege, rezultã cã o parte dintre contribuabili vor beneficia de ajutor de stat, ce constituie premisa unui profit obţinut printr-o practicã neconcurenţialã. Acest ajutor nu este justificat, deoarece statul nu este acţionar la "companiile" beneficiare de scutiri de la platã, iar încercarea de a salva de la faliment doar o parte dintre contribuabili este contrarã mediului concurenţial. În opinia autorilor sesizãrii, nu este justificatã nici motivarea iniţiatorilor legii criticate, referitoare la falimentarea unor fabrici de bere de capacitate micã, deoarece falimentul este consecinţa fireascã a unor principii concurenţiale, faţã de care intervenţia statului ar fi inechitabilã.
În plus, se aratã cã <>Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, completatã prin <>Legea nr. 603/2003 , interzice acordarea acestuia "pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la platã a obligaţiilor cãtre stat". Ajutorul acordat de legea criticatã creeazã premisele creşterii capacitãţii de producţie, încãlcându-se astfel regulile concurenţei şi ale pieţei libere.
b) Autorii sesizãrii susţin cã prevederile criticate încalcã şi dispoziţiile art. 56 din Constituţie referitoare la contribuţiile financiare, întrucât ele conferã drepturi diferite unei pãrţi dintre contribuabili, instituindu-se astfel un tratament discriminatoriu, criteriul de acordare al facilitãţilor fiind acela al "mãririi patrimoniului societãţii şi al cantitãţii de bere produsã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
Guvernul, în rãspunsul sãu înregistrat la Curtea Constituţionalã sub nr. 6 din 3 ianuarie 2007, considerã cã sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiatã, pentru urmãtoarele motive:
Prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 244/2005 , Guvernul a luat mãsura încetãrii acordãrii de înlesniri la plata obligaţiilor fiscale bugetare restante, "prin abrogarea dispoziţiilor legale ce reglementau astfel de mãsuri". Au fost avute în vedere considerente ce vizeazã egalitatea de tratament, disciplina contribuabililor, favorizarea unui mediu concurenţial de afaceri, precum şi avertizãrile şi recomandãrile Comisiei Europene cu privire la ajutoarele de stat acordate în mod abuziv.
În finalul punctului sãu de vedere, Guvernul apreciazã cã întrucât mãsurile dispuse prin legea criticatã "conduc la consecinţe favorizante şi discriminatorii, se poate susţine încãlcarea dispoziţiilor constituţionale invocate de parlamentarii autori ai prezentei sesizãri."
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 77 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a solicitat informãri cu privire la efectele asupra mediului concurenţial pe care le pot genera scutirile de la platã a obligaţiilor fiscale prevãzute de legea criticatã de la Consiliul Concurenţei, Direcţia generalã ajutor de stat, practici neloiale şi preţuri reglementate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi de la Agenţia Naţionalã pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.
În consideraţiile Consiliului Concurenţei, cuprinse în Adresa nr. 8.626 din 18 decembrie 2006, se apreciazã, în esenţã, cã orice ajutor de stat denatureazã concurenţa şi este considerat incompatibil cu mediul concurenţial normal. Se susţine însã cã, potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi ale art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunitãţii Europene, pentru ca ajutorul de stat sã fie considerat compatibil cu mediul concurenţial normal, el trebuie sã corespundã unor criterii legale, cum ar fi, de exemplu: sã fie legat de o investiţie iniţialã, de un proiect de cercetare-dezvoltare, instruire a angajaţilor, ocupare a forţei de muncã, de protecţia mediului etc. Mai poate fi considerat compatibil ajutorul acordat dacã "îndeplineşte cerinţele prevãzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate". Ajutorul care întruneşte însã criteriile "prevãzute de legislaţia secundarã adoptatã de Consiliul Concurenţei în aplicarea <>Legii nr. 143/1999 afecteazã într-o mãsurã nesemnificativã concurenţa". În continuare, se aratã cã în cadrul procedurii legislative, Consiliul Concurenţei a evaluat proiectul de lege prin Punctul de vedere nr. R.G. 2.900 din 3 aprilie 2006 şi Avizul nr. R.G. 3.604 din 5 mai 2006 şi a comunicat Ministerului Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale cã poate autoriza schema de ajutor prevãzutã de lege numai în urma unei notificãri transmise de furnizorul şi iniţiatorul mãsurii şi numai dacã schema îndeplineşte cerinţele prevãzute de Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate. Obligaţia notificãrii prealabile a fost introdusã în proiectul legii criticate, însã Consiliul Concurenţei nu a primit pânã la data întocmirii adresei notificarea schemei de ajutor de stat, iar de la 1 ianuarie 2007 autorizarea acesteia "este de competenţa Comisiei Europene, ceea ce face ca timpul rãmas pânã la transferul competenţelor în materie sã fie insuficient pentru emiterea unei decizii motivate. De aceea, este necesarã notificarea formalã din partea României dupã data de 1 ianuarie 2007 pentru acordarea efectivã a ajutorului de stat."
Cu privire la afectarea comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, se aratã cã orice ajutor de stat afecteazã comerţul menţionat, dar acest fapt "nu împiedicã autorizarea schemei care îndeplineşte condiţiile prevãzute de legislaţia secundarã în domeniu". Aşa cum rezultã din datele existente la Consiliul Concurenţei, rezultã cã ponderea pe piaţã a beneficiarilor legii criticate este nesemnificativã, fiind sub 10%.
Din informarea Direcţiei generale ajutor de stat, practici neloiale şi preţuri reglementate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cuprinsã în Adresa nr. 690.448 din 20 decembrie 2006, rezultã cã legea criticatã vizeazã intervenţia statului în economie, ce trebuie sã fie conformã prevederilor <>Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi a Regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate. Se menţioneazã în mod expres cã dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã atribuţia de autorizare a schemei de ajutor de stat aparţine Comisiei Europene.
Agenţia Naţionalã pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, prin Adresa nr. 615 din 21 decembrie 2006, susţine cã nu are competenţa legalã de a se pronunţa asupra aspectelor solicitate, ci doar Consiliul Concurenţei, al cãrui aviz a fost avut în vedere de comisiile parlamentare pentru buget, finanţe şi bãnci.
În afara informãrilor solicitate, la Curtea Constituţionalã au fost trimise, nefiind solicitate, opinii cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate a acestei legi, de cãtre Patronatul Societãţilor Independente Producãtoare de Bere din România şi de cãtre Federaţia Naţionalã a Sindicatelor din Industria Alimentarã.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, informãrile primite, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi prevederile criticate din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul sesizãrii îl constituie prevederile art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderi mici şi mijlocii din industria berii, ce au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "(1) Se scutesc la platã obligaţiile fiscale restante la data de 31.12.2003 şi neachitate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA, datorate de întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 3, cu excepţia obligaţiilor cu reţinere la sursã şi a TVA datoratã în vamã.
(2) Se scutesc la platã obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi, penalitãţi şi majorãri de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 3: "(1) Prevederile prezentei legi se aplicã întreprinderilor mici şi mijlocii din industria berii care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) au declarat pânã la 15.01.2005 cã au capacitate de producţie mai micã de 200 mii hl/an;
b) nu s-au aflat în procedurã de faliment pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi;
c) sunt întreprinderi mici şi mijlocii potrivit prevederilor Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aprobat prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 55/2004 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi sunt considerate «firme în dificultate», în sensul prevederilor regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 501/2004 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.215 din 17 decembrie 2004;
d) calculul numãrului de angajaţi şi al valorilor financiare are în vedere tipurile de întreprinderi mici şi mijlocii definite în Regulamentul pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aprobat prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 13/2005 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2005;
e) au întocmit planurile de restructurare pentru restaurarea viabilitãţii, îndeplinindu-se cerinţele prevãzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin <>Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 501/2004 ;
f) se angajeazã la contribuţii financiare proprii minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puţin 40 % din valoarea financiarã totalã a acestuia pentru întreprinderile mijlocii şi, respectiv, de cel puţin 25 % pentru întreprinderile mici.
(2) Planurile de restructurare vor fi verificate şi aprobate de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, în termen de 15 zile de la data depunerii acestora de cãtre întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1). Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale poate solicita ca planul de restructurare sã fie vizat de o persoanã fizicã sau juridicã autorizatã în domeniul respectiv, care are în obiectul de activitate servicii de elaborare de studii de evaluare, fezabilitate şi expertize tehnice pentru industria alimentarã în vederea certificãrii îndeplinirii condiţiilor de la alin. (1) lit. e) şi f). Cheltuielile aferente acestei mãsuri vor fi suportate de întreprinderile mici şi mijlocii în cauzã. Planul de restructurare poate sã vizeze o perioadã de maximum 3 ani.".
Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind încãlcate prin textele criticate sunt cele ale art. 56 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 56: "(1)Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."
- Art. 135 "(2)Statul trebuie sã asigure:
a) [...], protecţia concurenţei loiale, [...]".
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie instituie obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, obligaţie ce reprezintã garanţia constituţionalã a libertãţii concurenţei. Libera concurenţã este reglementatã la nivel de lege, şi nu în plan constituţional. De aceea, pentru a constata dacã prin legea criticatã s-a încãlcat obligaţia statului de asigurare a protecţiei liberei concurenţe, Curtea urmeazã sã examineze reglementãrile legale ce ţin de domeniul concurenţei:
I. Curtea constatã cã legea criticatã a fost adoptatã în contextul legislativ în care, în materia ajutoarelor de stat, era în vigoare <>Legea nr. 143/1999 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 16 august 2005, lege care a fost abrogatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 117 din 21 decembrie 2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006. Art. 1 alin. (1) din ordonanţã stabileşte cã aceasta "are ca scop reglementarea procedurilor naţionale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicãrii articolelor 87-89 din Tratatul Comunitãţii Europene şi a legislaţiei secundare adoptate în baza acestora".
II. Având în vedere cã, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeanã, Curtea urmeazã sã examineze legislaţia internã în domeniul ajutoarelor de stat şi compatibilitatea acesteia cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu, pentru cã, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, "Ca urmare a aderãrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Curtea constatã cã, întrucât ordonanţa de urgenţã menţionatã reglementeazã doar procedurile naţionale în materia ajutorului de stat, abrogând prevederile de drept material din <>Legea nr. 143/1999 , compatibilitatea acordãrii acestui ajutor cu libera concurenţã se stabileşte prin aplicarea directã a prevederilor art. 87 din Tratatul Comunitãţii Europene, ce au urmãtorul cuprins:
"(1) Cu excepţia derogãrilor prevãzute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piaţa comunã ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice formã prin intermediul resurselor statului, care distorsioneazã sau ameninţã cu distorsionarea concurenţei prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţii, în mãsura în care afecteazã schimburile comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piaţa comunã:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea sã fie acordate fãrã vreo discriminare legatã de originea produselor;
b) ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamitãţile naturale sau de alte evenimente extraordinare;
c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, prin divizarea Germaniei, în mãsura în care ele sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de aceastã divizare.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piaţa comunã:
a) ajutoarele destinate favorizãrii dezvoltãrii economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scãzut sau dominate de un nivel grav al şomajului;
b) ajutoarele destinate sã promoveze executarea unui proiect important de interes european comun sau sã remedieze perturbãri grave ale economiei unui stat membru;
c) ajutoarele destinate sã faciliteze dezvoltarea anumitor activitãţi sau a anumitor regiuni economice, dacã nu altereazã condiţiile schimburilor comerciale într-o mãsurã contrarã interesului comun;
d) ajutoarele destinate sã promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, dacã nu altereazã condiţiile schimburilor comerciale şi concurenţa în Comunitate într-o mãsurã care contravine interesului comun;
e) celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotãrãşte cu majoritate calificatã, la propunerea Comisiei."
În aplicarea art. 87-89 din tratat, Comisia Europeanã a adoptat Regulamentul nr. 70 din 12 ianuarie 2001 referitor la ajutoarele de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, ce prevede compatibilitatea acestora, în anumite condiţii, cu piaţa comunã.
Curtea Constituţionalã apreciazã cã ajutoarele de stat prevãzute de legea criticatã pot fi compatibile cu libera concurenţã, în temeiul art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunitãţii Europene, dat fiind cã aceste ajutoare sunt destinate sã menţinã în activitatea economicã întreprinderi mici şi mijlocii cu tradiţie în producţia de bere şi care se aflã în dificultate economicã, supuse procesului de restructurare. În scopul menţinerii unei structuri de piaţã concurenţiale, Comisia Europeanã are în vedere rolul benefic al întreprinderilor mici şi mijlocii asupra dinamismului economiei şi, prin urmare, permite ca acestea sã beneficieze de ajutor de stat într-un cuantum care sã nu afecteze schimburile comerciale între statele membre. Aşadar, Curtea reţine cã ajutoarele de stat avute în vedere de legea criticatã nu sunt de naturã sã afecteze relaţiile comerciale faţã de ceilalţi producãtori interni şi, cu atât mai mult, faţã de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din informarea Consiliului Concurenţei, în care se aratã cã ponderea pe piaţã a potenţialilor beneficiari de ajutoare este nesemnificativã (fiind sub 10%). În aceste condiţii, ajutoarele ce fac obiectul examinãrii pot fi compatibile cu libera concurenţã, aşa cum rezultã din art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunitãţii Europene.
Curtea reţine, de asemenea, cã, potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunitãţii Europene, Comisia Europeanã este competentã sã stabileascã compatibilitatea ajutoarelor de stat cu funcţionarea pieţei comune, printre acestea figurând şi ajutorul acordat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, şi anume a acelora ce nu sunt în mãsurã sã evite falimentul, în lipsa intervenţiei statului, situaţie reglementatã de legea criticatã.
Totodatã, Curtea Constituţionalã mai reţine cã, aşa cum rezultã din informarea Consiliului Concurenţei, schema de ajutor nu a fost notificatã de Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, în vederea avizãrii pânã la 31 decembrie 2006. În aceste condiţii, este necesar ca, dupã data de 1 ianuarie 2007, România sã notifice aceste ajutoare Comisiei Europene aşa cum reglementeazã <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, care prevede cã rolul autoritãţii de contact în raporturile dintre Comisia Europeanã şi autoritãţile şi instituţiile publice din România revine Consiliului Concurenţei.
III. 1) Cu privire la critica autorilor sesizãrii referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din lege, ajutoarele de stat se acordã întreprinderilor mici şi mijlocii care "au întocmit planurile de restructurare pentru restaurarea viabilitãţii, îndeplinindu-şi cerinţele prevãzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate [...]".
Prin aceastã reglementare nu se încalcã dispoziţiile cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, ci, dimpotrivã, legea îşi propune sã dea expresie obligaţiei statului, prevãzutã de acelaşi articol din Constituţie, de "creare a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". În scopul creãrii acestui cadru, statul trebuie sã susţinã o politicã concurenţialã corectã, prin evitarea concentrãrilor, al cãror efect ar duce la crearea monopolului în producţia de bere din România.
Curtea constatã, de asemenea, cã nu este întemeiatã nici critica potrivit cãreia încercarea statului de a salva de la faliment fabricile de bere cu o capacitate micã este contrarã unor principii concurenţiale, întrucât, în aplicarea art. 87 al Tratatului Comunitãţii Europene, s-au emis unele reglementãri privind ajutoarele de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Aşa este, de exemplu, Regulamentul Comisiei Europene nr. 70/2001 privind aplicarea art. 87 şi 88 din Tratatul Comunitãţii Europene referitor la ajutoarele de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii. În sensul acestui regulament, legea examinatã instituie mãsuri în scopul menţinerii micii producţii interne tradiţionale, de bere, prin valorificarea, în principal, a factorilor de producţie din zonele respective, dar şi prin menţinerea forţei de muncã calificate în acest domeniu, contribuind astfel la ridicarea potenţialului economic al întreprinderilor mici şi mijlocii. Aşa fiind, Curtea Constituţionalã constatã cã ajutorul de stat acordat acestor întreprinderi nu îngrãdeşte libera concurenţã, ci, dimpotrivã, el contribuie la consolidarea structurilor economice şi la menţinerea concurenţei loiale.
De asemenea, Curtea constatã cã nu este întemeiatã nici critica de neconstituţionalitate referitoare la acordarea ajutorului de stat în scopul creşterii capacitãţii de producţie, întrucât art. 3 alin. (2) lit. a) din legea criticatã prevede cã beneficiazã de ajutor de stat doar acele întreprinderi mici şi mijlocii care au declarat, pânã la 15 ianuarie 2005, cã au o capacitate de producţie mai micã de 200 mii hl/an. Mai mult decât atât, art. 4 alin. 1 lit. a) prevede cã ajutorul de stat acordat îşi pierde valabilitatea în cazul în care, pe perioada aplicãrii planului de restructurare, beneficiarii procedeazã la mãrirea capacitãţii de producţie peste cea prevãzutã la art. 1 lit. a).
2) Examinând critica referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 56 din Constituţie referitoare la contribuţii financiare, Curtea constatã cã aceasta este nefondatã, deoarece, prin alin. (2) al acestui articol, legiuitorul a înţeles sã garanteze cã sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure justa aşezare a sarcinilor fiscale, iar nu sã interzicã acordarea unor înlesniri cãtre contribuabili, chiar dacã, în cauza de faţã, scutirile de la platã au natura juridicã a ajutorului de stat.
Cu privire la susţinerea potrivit cãreia acordarea de drepturi doar în beneficiul unora dintre contribuabili contribuie la mãrirea patrimoniului, Curtea reţine cã nu are relevanţã dacã scutirea de la platã a obligaţiilor fiscale ar influenţa mãrirea patrimoniului, deoarece, prin restructurare şi consolidare, întreprinderile mici şi mijlocii vor deveni contribuabili solvabili la bugetul de stat. Mai mult, legea criticatã, în art. 3 alin. (1) lit. f) stabileşte cã prevederile legii se aplicã întreprinderilor mici şi mijlocii din industria berii, care "se angajeazã la contribuţii financiare proprii minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puţin 40% din valoarea financiarã totalã a acestuia pentru întreprinderile mijlocii şi, respectiv, de cel puţin 25% pentru întreprinderile mici."
IV. Curtea a exercitat controlul de constituţionalitate în limitele sesizãrii. Având în vedere însã cã legea criticatã a tranzitat sistemul legislativ anterior în cel actual care se interfereazã cu legislaţia Uniunii Europene, Curtea Constituţionalã a luat act de aplicarea directã a dispoziţiilor art. 87-89 din Tratatul Comunitãţii Europene, neexistând, în prezent, o reglementare legalã internã, de drept material, cu privire la ajutorul de stat, şi constatã cã nu este cazul ipotezei reglementate de art. 148 alin. (2) din Constituţie, referitoare la aplicarea prioritarã a reglementãrilor comunitare. Este de observat şi faptul cã obligaţia notificãrii ajutorului de stat revine Consiliului Concurenţei, ca autoritate de contact dintre România şi Comisia Europeanã, potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2006 , Comisie care va decide cu privire la acordarea ajutorului de stat avut în vedere de legea supusã controlului de constituţionalitate.
Pe de altã parte, deşi excedeazã controlului de constituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile legii criticate trebuie puse de acord, în primul rând, cu dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, care a abrogat legislaţia internã în materie, iar, în al doilea rând, trebuie corelate cu prevederile art. 87-89 din Tratatul Comunitãţii Europene.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a), al art. 147 alin. (4) şi al art. 148 alin. (2) din Constituţia României, precum şi al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã prevederile art. 1 şi ale art. 3 din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii sunt constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 17 ianuarie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stãnoiu, Ion Predescu şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim magistrat-asistent,
Claudia Miu
OPINIE SEPARATÃ
Prin Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a constatat cã prevederile art. 1 şi 3 din Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii sunt constituţionale. Prevederile art. 1 alin. (1) stabilesc acordarea unor facilitãţi financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii, care constau în scutirea de la plata obligaţiilor fiscale restante la data de 31 decembrie 2003 şi neachitate pânã la data intrãrii în vigoare a acestei legi, reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA, în condiţiile prevãzute de lege, fiind exceptate obligaţiile cu reţinere la sursã şi TVA datoratã în vamã. De asemenea, în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol, scutirea de la plata obligaţiilor fiscale accesorii vizeazã şi dobânzile, penalitãţile şi majorãrile de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate pânã la data intrãrii în vigoare a acestei legi.
Din conţinutul acestor reglementãri juridice rezultã cã facilitãţile financiare de care beneficiazã întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii reprezintã nici mai mult nici mai puţin decât ajutoare de stat acordate acestor societãţi comerciale. Desigur, acordarea unor ajutoare de stat unor întreprinderi mici şi mijlocii poate fi fãcutã în anumite circumstanţe. Astfel, pânã la 1 ianuarie 2007, aprobarea ajutoarelor de stat ţinea de competenţa Consiliului Concurenţei. Dupã aceastã datã, aprobarea ajutoarelor de stat este de competenţa Comisiei Europene. În temeiul noilor reglementãri, Consiliul Concurenţei este obligat sã notifice Comisiei, în timp util, orice proiecte care urmãresc sã instituie sau sã modifice ajutoarele de stat.
În speţã, Consiliul Concurenţei nu şi-a exercitat aceastã obligaţie prevãzutã de art. 88 alin. 3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea Comunitãţii Europene.
Prima noastrã obiecţie privitoare la neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii are în vedere faptul cã prevederile art. 88 alin. (3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea Comunitãţii Europene privitoare la notificarea cãtre Comisia Europeanã a ajutoarelor de stat, instituite prin aceastã lege, nu a fost fãcutã, în condiţiile în care prevederile acestui tratat au devenit obligatorii pentru România, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Menţionãm cã aceastã obligaţie revine şi Curţii Constituţionale, în condiţiile în care autoritatea noastrã de contencios constituţional s-a pronunţat asupra sesizãrii de neconstituţionalitate la 17 ianuarie 2007, deci dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã. De altfel, chiar în Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale se menţioneazã cã România a aderat la Uniunea Europeanã la 1 ianuarie 2007, datã de la care se aplicã dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie care conferã prioritate dreptului comunitar în raport cu dreptul intern. Întrebarea esenţialã intervine chiar aici: pot fi compatibile dispoziţiile acestei legi supuse controlului de constituţionalitate cu prevederile art. 87 şi 88 dintr-un tratat european pe care România urmeazã sã-l respecte în temeiul art. 148 din Constituţia României? Rãspunsul la aceastã întrebare nu poate fi plasat în zona neantului legislativ, deoarece nu se are în vedere confruntarea prevederilor acestui tratat cu un "vid legislativ", ci cu aceste dispoziţii ale unei legi în curs de a fi promulgatã. Cea de-a doua obiecţie privitoare la neconstituţionalitatea acestei legi are în vedere aceeaşi confruntare dintre o lege internã şi o dispoziţie a dreptului comunitar. Astfel, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii (care face parte din dreptul intern), ajutoarele subordonate utilizãrii produselor naţionale de preferinţã faţã de produsele naţionale importate sunt interzise sau, mai precis, prevederile regulamentului în aceastã materie nu se aplicã [art. 1 alin. (2) lit. c)]. Este incontestabil faptul cã în industria berii din România existã o concurenţã evidentã între produsele naţionale şi cele importate, ceea ce exclude orice ajutor de stat în acest domeniu.
Cel puţin aceste argumente ne duc la concluzia cã Legea privind aprobarea unor mãsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii se abate de la prevederile dreptului comunitar şi intrã, pe aceastã cale, în contradicţie cu dispoziţiile art. 148 din Constituţia României.
JUDECÃTOR,
Ioan Vida
JUDECÃTOR,
Nicolae Cochinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
