Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 59 din 17 februarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 203 din 9 martie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mondart" S.R.L. din Bacãu în Dosarul nr. 5.884/2003 al Tribunalului Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 44, textele de lege criticate reprezentând expresia garantãrii dreptului de proprietate privatã, fiind instituite din raţiuni de protecţie a acestui drept împotriva abuzurilor procesuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 iulie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.884/2003, Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mondart" S.R.L. Bacãu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, în conformitate cu prevederile art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã, o terţã persoanã poate pretinde şi obţine de la instanţa de judecatã împiedicarea titularului dreptului de proprietate asupra unui bun sã exercite în mod direct şi absolut atributele conferite de calitatea de proprietar.
Se aratã cã prin dispoziţiile criticate "se creeazã posibilitatea ca un terţ faţã de titlul de proprietate asupra unui bun sã scoatã respectivul bun din sfera de dispoziţie juridicã a proprietarului atât timp cât instanţa de judecatã nu s-a pronunţat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate".
Tribunalul Bacãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã prevederile art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, mãsura sechestrului judiciar interzicând înstrãinarea bunului supus sechestrului, pentru a conferi creditorului garanţia cã, în cazul în care va obţine un titlu executor, acesta îşi va putea îndestula creanţa, debitorul rãmânând în continuare proprietar al bunului. De altfel, legiuitorul a instituit o garanţie pentru debitor - cauţiunea, pentru ca, în situaţia în care creditorul va cãdea în pretenţii, sã se poatã acoperi eventualul prejudiciu ce s-ar cauza prin mãsura sechestrului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã dispoziţiile art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã nu aduc nici o atingere dreptului de proprietate privatã, ci, dimpotrivã, reprezintã o expresie a aplicãrii acestui principiu, constituind în acelaşi timp o mãsurã de evitare a abuzului procesual.
"Textele criticate constituie în fapt o modalitate de asigurare a acţiunii civile, garantând posibilitatea executãrii în viitor a hotãrârii judecãtoreşti care va fi obţinutã de cãtre reclamant." Mãsura sechestrului judiciar interzice doar înstrãinarea proprietãţii în vederea asigurãrii îndestulãrii creanţei debitorului în cazul obţinerii unui titlu executoriu.
Se mai aratã cã legiuitorul a prevãzut şi posibilitatea depunerii unei cauţiuni în sarcina pãrţii care solicitã instituirea sechestrului judiciar, fapt ce reprezintã tocmai garanţia constituitã în scopul dezdãunãrii debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificatã a bunurilor sale.
Se apreciazã cã procedura de judecatã în ansamblul sãu, incluzând şi procedura de soluţionare a cererii pentru încuviinţarea sechestrului judiciar, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care dau libertate legiuitorului sã statueze în aceste domenii, în deplinã concordanţã cu alin. (1) al art. 41 din Constituţie, potrivit cãruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 598: "Ori de câte ori existã un proces asupra proprietãţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrãrii unui bun proprietate comunã, instanţa competentã pentru judecarea cererii principale va putea sã încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacã aceastã mãsurã este necesarã pentru conservarea dreptului respectiv.";
- Art. 600: "Cererea de sechestru judiciar se judecã de urgenţã, cu citarea pãrţilor. În caz de admitere, instanţa va putea sã oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Încheierea este supusã numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor.
Paza bunului sechestrat va fi încredinţatã persoanei desemnate de pãrţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţã, care va putea fi chiar deţinãtorul bunului. În acest scop, executorul judecãtoresc se va deplasa la locul situãrii bunului ce urmeazã a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bazã de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat mãsura.
Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plãti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecatã în numele pãrţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilã a instanţei care l-a numit.
Dacã administrator-sechestru a fost numitã o altã persoanã decât deţinãtorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusã, o sumã drept remuneraţie, stabilind totodatã şi modalitãţile de platã."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 41 din Constituţia României, care, ulterior sesizãrii, a fost modificatã şi completatã prin <>Legea de revizuire nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicatã de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouã numerotare. Textul constituţional invocat are urmãtoarea numerotare şi conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, "în condiţiile legii organice".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este aşadar competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect Curtea constatã cã prin reglementarea dedusã controlului legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Aşa fiind, critica dã expresie unui punct de vedere exclusiv pro causa, fãcând abstracţie de raţiunea care a impus o asemenea reglementare, şi anume preocuparea de asigurare a unui echilibru între drepturi şi interese contrare între care intervine o stare conflictualã. În condiţiile în care dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun este contestat de un terţ, dobândind în acest mod caracter litigios, menţinerea în continuare a plenitudinii prerogativelor pe care acesta le conferã - inclusiv aceea a dispoziţiei - pentru titularul pârât, i-ar permite acestuia sã înstrãineze bunul, lipsindu-l astfel pe terţul reclamant de posibilitatea valorificãrii dreptului al cãrui titular ar putea deveni, prin hotãrârea instanţei.
Curtea constatã cã mãsura sechestrului judiciar, reglementatã de textele de lege criticate, constã în indisponibilizarea bunului care formeazã obiectul litigiului, acesta fiind încredinţat spre pãstrare şi administrare pânã la soluţionarea definitivã a litigiului, de regulã, unei terţe persoane. Aşa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat şi apare ca o mãsurã raţionalã, pe care legiuitorul are competenţa sã o adopte, în conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Pe de altã parte, potrivit art. 600 din Codul de procedurã civilã, cererea de sechestru judiciar se judecã, în mod obligatoriu, cu citarea pãrţilor, aceastã procedurã având deci caracter contencios. Cu acest prilej pãrţile pot învedera instanţei împrejurãrile care sã justifice sau nu luarea unei asemenea mãsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2 şi 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi 600 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mondart" - S.R.L. din Bacãu în Dosarul nr. 5.884/2003 al Tribunalului Bacãu Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
