Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 59 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) liniuţa a 4-a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Toni Greblă - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Savici Radivoi în Dosarul nr. 6.987/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 376D/2013. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepţiei. Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta învederează Curţii faptul că, deşi prin încheierea de sesizare a fost invocată neconstituţionalitatea Legii nr. 146/1997 în integralitatea sa, de fapt, critica sa vizează numai neconstituţionalitatea art. 3 al acestui act normativ. În acest sens, susţine că prin notele scrise depuse la dosarul instanţei de contencios constituţional a adus precizări şi completări faţă de criticile iniţiale formulate în cuprinsul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale şi contravin art. 16 din Constituţie, prin faptul că dispun doar taxarea cererii reconvenţionale, şi nu a ambelor cereri, la valoarea acestora, ceea ce constituie o evidentă discriminare şi un tratament inegal. Totodată, distinct de excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 146/1997, autorul excepţiei invocă şi neconstituţionalitatea încheierilor de şedinţă din data de 20 martie 2013 şi, respectiv, a celei din 18 decembrie 2013, pronunţate de Judecătoria Arad, întrucât acestea, în opinia sa, generează un tratament inechitabil şi discriminatoriu al părţilor din proces. Aşa fiind, solicită admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate formulate şi depune, în acest sens, note scrise la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997. Referitor la invocarea neconstituţionalităţii încheierilor de şedinţă menţionate de autorul excepţiei, apreciază că o atare sesizare nu este de competenţa Curţii Constituţionale şi, în consecinţă, solicită respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.987/55/2010, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Savici Radivoi cu ocazia examinării acţiunii civile formulate de reclamanta Violeta-Mărioara Bătrînuţ (fostă Savici) şi a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul Alexandru Savici Radivoi, ambele într-o cauză având ca obiect sistarea comunităţii matrimoniale de bunuri. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin aplicarea prevederilor legale criticate se instituie, în cazul partajului, o "situaţie de inegalitate între partea reclamantă, care pretinde un drept evaluabil în bani, fără a-l taxa la valoare, şi partea pârâtă care, pentru a-şi exercita dreptul la apărare pe cale reconvenţională faţă de dreptul pretins, este obligată să taxeze cererea la valoare." Judecătoria Arad - Secţia civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reţine că, deşi autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în integralitatea sa, în realitate, însă, excepţia vizează prevederile art. 3 lit. c) din acest act normativ. În acest sens, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederile de lege criticate sunt conforme cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, dat fiind că ele se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei respective. Or, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării poate exista doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cauze egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată. Astfel, precizează că actul normativ criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, în numeroase rânduri, în acest sens fiind, de exemplu, deciziile nr. 1.617 din 16 decembrie 2010, nr. 410 din 2011 sau nr. 951/2012, prin care Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. În raport cu critica formulată, arată că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţii judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de actul de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind expres stabilite de legiuitor. Pe de altă parte, Guvernul arată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor ce intră sub incidenţa normelor legale criticate, fără discriminare. Or, încălcarea principiului egalităţii poate fi invocată numai atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cauze identice, fără o argumentaţie juridică pertinentă. Mai mult, apreciază că în susţinerea acestui punct de vedere sunt şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege", astfel încât tuturor cetăţenilor le sunt aplicate aceleaşi prevederi legale, nediscriminatoriu. Avocatul Poporului reţine că, din examinarea argumentelor de neconstituţionalitate şi a încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, se constată că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect prevederile art. 3 lit. c) ultima liniuţă din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare. În acest context, arată că nu poate fi reţinută contrarietatea faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat, instituind taxarea cererilor de partaj cu un procent fix de 3% din valoarea masei partajabile, nu face nicio diferenţiere între contribuabilii care trebuie să achite taxa de timbru. Arată că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, exemplu fiind deciziile nr. 1.246/2011, nr. 197/2012 sau nr. 648/2012. De altfel, Avocatul Poporului apreciază că, în fapt, critica de neconstituţionalitate nu vizează textul de lege dedus controlului, ci interpretarea şi aplicarea acestuia la cazul concret, decurgând din succesiunea în timp a actelor normative prin care a fost modificat cuantumul taxei de timbru în materia cererilor de partaj. În ceea ce priveşte refuzul judecătorilor de a taxa la valoare cererea de partaj a reclamantei, apreciază că acest aspect excedează controlului Curţii Constituţionale, stabilirea cuantumului taxelor de timbru fiind de competenţa instanţei de judecată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei şi reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea încheierii de sesizare, Curtea constată că obiectul acţiunii principale este o cerere privind partajul bunurilor comune între soţi. Având în vedere obiectul acţiunii şi argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi autorul acesteia invocă neconstituţionalitatea Legii nr. 146/1997, în integralitatea sa, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 3 lit. c) liniuţa a 4-a din acest act normativ, care au următorul cuprins: - Art. 3: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...] c) cereri pentru: [...] - cereri de partaj - 3% la valoarea masei partajabile. Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1)." Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 3 lit. c) liniuţa a 4-a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează "dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare", dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, "legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului «tempus regit actum»". Aşa fiind, Curtea este competentă şi urmează a se pronunţa asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, ele continuând să îşi producă efectele în cauza concretă dedusă judecăţii. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauză, instanţa de judecată a învederat autorului excepţiei să timbreze cererea reconvenţională la valoarea şi, respectiv, cota de contribuţie contestată. În acest context, acesta susţine că prin aplicarea Legii nr. 146/1997 se aduce atingere principiului constituţional potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, deoarece reglementarea legală criticată instituie, în cazul partajului, o situaţie de inegalitate între partea reclamantă, care pretinde un drept evaluabil în bani, fără a-l taxa la valoare, şi partea pârâtă care, pentru a-şi exercita dreptul de apărare pe cale reconvenţională faţă de dreptul pretins, este obligată să taxeze cererea la valoare. Faţă de critica formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 3 lit. c) liniuţa a 4-a din Legea nr. 146/1997, cererile care vizează partajul se taxează cu 3% la valoarea masei partajabile. Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată în condiţiile art. 2 alin. (1) din actul normativ menţionat, determinarea taxei judiciare de timbru aparţinând instanţei de judecată. Astfel, în cadrul procesului civil, dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii ce derivă din acelaşi raport juridic sau strâns legate de acesta, poate să formuleze cerere reconvenţională, aceasta fiind considerată ca un mijloc de valorificare a unui drept propriu de către pârât împotriva reclamantului. Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii reconvenţionale este aceeaşi cu cea aplicabilă cererii principale, nu însă şi cuantumul taxei, care se calculează în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea reconvenţională. În consecinţă, Curtea apreciază că, prin reglementarea cuprinsă în textul de lege criticat, legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, fiind, astfel, legitimă opţiunea legiuitorului de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare, în funcţie de obiectul litigiului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Savici Radivoi în Dosarul nr. 6.987/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 3 lit. c) liniuţa a 4-a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014.
