Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 59 din 11 februarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) si b) din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 7 mai 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Maria Nicolau în Dosarul nr. 7.026/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca neîntemeiatã, arãtând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.026/2001, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Maria Nicolau.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 47 privind dreptul la petiţionare, din Constituţie, deoarece, "speriati de o eventuala amenda ce ar putea primi ca urmare a cererii lor, mulţi cetãţeni vor renunţa la dreptul de a se adresa cu cereri sau petiţii justiţiei". De asemenea, autorul exceptiei susţine ca textele de lege criticate incalca şi art. 123 şi art. 125 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Instanta de judecata apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca nu exista contradictii între dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedura civilã şi prevederile constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca textele atacate ca neconstituţionale nu contravin principiului liberului acces la justiţie prevãzut în art. 21 din Constituţie. Se arata ca textele atacate nu sunt contrare nici art. 47 din Constituţie, care reglementeazã dreptul la petiţionare, deoarece "adresarea unor cereri instanţei de judecata, în timpul derulãrii unui proces, constituie aspecte de procedura reglementate de legea specialã, cãrora nu le sunt incidente prevederile constituţionale ale art. 47". În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 123 din Legea fundamentalã, se arata ca textele criticate "rãspund rigorii constituţionale atâta timp cat judecãtorul, independent în exercitarea profesiei, apreciazã în funcţie de prevederile legale incidente şi de situaţia de fapt asupra existenţei relei-credinţe".
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Arata ca cetãţenii beneficiazã de drepturile şi obligaţiile prevãzute în Constituţie şi în alte legi şi ca art. 54 din Constituţie prevede obligaţia exercitãrii cu buna-credinţa a drepturilor şi a libertãţilor. De asemenea, se arata ca "textele criticate trebuie privite în contextul reglementãrii unitare a amenzii judiciare introduse în Codul de procedura civilã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , în scopul sporirii eficientei mãsurilor luate pentru asigurarea ordinii şi solemnitatii şedinţei de judecata, pentru desfãşurarea normalã a judecaţii sau a executãrii silite, fãrã amânãri pricinuite cu rea intenţie sau din culpa."
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca "art. 108^1 alin. 1 lit. a) şi b) nu impiedica în nici un fel activitatea de judecata, ci, dimpotriva, ocroteşte înfãptuirea justiţiei". În ceea ce priveşte susţinerile autorului exceptiei cu privire la buna-credinţa, se apreciazã ca nu sunt incalcate prevederile art. 123 din Constituţie. Se mai arata ca "susţinerea potrivit cãreia prin aplicarea amenzii judiciare instanta s-a erijat într-o instanta extraordinarã nu poate fi primitã, deoarece amenda se stabileşte în cadrul procesului civil în desfãşurare, iar impotriva încheierii prin care s-a stabilit exista calea de atac de reexaminare".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedura civilã, potrivit cãrora: "Dacã legea nu prevede altfel, instanta, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, va sanctiona urmãtoarele fapte sãvârşite în legatura cu procesul, astfel:
1. cu amenda judiciarã de la 500.000 la 7.000.000 lei:
a) introducerea, cu rea-credinţa, a unor cereri vadit netemeinice;
b) formularea, cu rea-credinţa, a unei cereri de recuzare sau de strãmutare;"
Autorul exceptiei, care, de altfel, a formulat în cursul judecaţii numeroase cereri de recuzare, considera, în esenta, ca sancţionarea introducerii în justiţie, cu rea-credinţa, a unor cereri de recuzare sau de strãmutare, ar incalca principiul liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie.
Critica este nefondata, urmând a fi respinsã, pentru considerentele ce urmeazã.
Activitatea procesuala a pãrţilor trebuie sa se desfãşoare cu respectarea normelor prevãzute de lege. Stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti este de competenta exclusiva a legiuitorului, soluţie ce rezulta din dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Legea fundamentalã.
Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime pãrţile trebuie sa acţioneze cu buna-credinţa, iar nu în spirit abuziv, sicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanta. În opinia autorului exceptiei, nefiind definitã prin lege, reaua-credinţa nici nu poate exista, cu atât mai mult cu cat buna-credinţa este prezumatã, iar "netemeinicia" unei cereri sau petiţii nu este de natura sa pagubeasca justiţia, de vreme ce acela care introduce cererea o şi timbreazã. Astfel autorul exceptiei ajunge sa considere ca abuzul este ingaduit, de vreme ce acela care îl sãvârşeşte plãteşte pentru aceasta taxa de timbru. Activitatea de judecata devine astfel, în aceasta viziune, o simpla prestare de servicii, comandata de reclamant.
Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca exercitarea de cãtre o persoana a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate sa justifice, prin ea însãşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivã a unui drept se produce numai în situaţia în care acel drept se realizeazã în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.
De asemenea, Curtea retine ca nu poate fi primitã nici critica autorului exceptiei, potrivit cãreia sancţionarea justitiabililor pentru nerespectarea regulilor de procedura ar impiedica accesul liber la justiţie, deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedura civilã, impotriva încheierii de stabilire a sancţiunii se poate face cerere de reexaminare.
Şi, în sfârşit, nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia partea ce foloseşte în mod abuziv drepturi procesuale rãspunde pentru pagubele pricinuite celui prejudiciat şi nu ar mai fi cazul sa mai "rãspundã încã o data" printr-o amenda. Or, rãspunderea civilã delictuala nu exclude, în principiu, existenta, pentru aceleaşi fapte, a rãspunderii administrative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Maria Nicolau în Dosarul nr. 7.026/2001 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 februarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
