Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 589 din 13 septembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) şi ale art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 13 din 6 ianuarie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) şi art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Gelep Panait în Dosarul nr. 1.003/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.899D/2015.
2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul a fost repus pe rol, după dezbaterile care au avut loc în şedinţa publică din 30 iunie 2016, dată la care Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 6 iulie 2016, dată la care, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru data de 13 septembrie 2016.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată că termenul de doi ani reglementat de dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este un termen foarte scurt, având în vedere durata proceselor, constituindu-se într-un termen care tinde să protejeze judecătorii şi procurorii de răspunderea care intervine în cazul săvârşirii unor fapte care constituie abatere disciplinară. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 arată că şi aceasta este întemeiată, noţiunea "clasare" folosită de aceste dispoziţii având, de asemenea, rolul de a-i apăra pe magistraţi. Totodată, susţine că dispoziţia criticată nu explică ce se înţelege prin expresia "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea" şi nici nu menţionează câte "indicii" trebuie să conţină sesizarea. Apreciază că noţiunea de "clasare", fiind o noţiune evazivă, ar trebui înlocuită cu cea de "admitere" sau "respingere". În continuare, face referire la situaţia personală referitoare la cererea de retrocedare a unor imobile.
4. Reprezentantul Ministerului Public arată că îşi menţine concluziile din data de 30 iunie 2016, solicitând respingerea excepţiei ca inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
5. Prin Sentinţa civilă nr. 3.064 din 18 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.003/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) şi art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Gelep Panait cu ocazia soluţionării unei acţiuni având ca obiect anularea unui act administrativ.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că termenul de 2 ani din cuprinsul art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este un termen foarte scurt, ce determină crearea unui statut privilegiat pentru judecători şi procurori, situându-i pe aceştia deasupra legii. Termenul în care judecătorul poate răspunde pentru faptele sale săvârşite cu ocazia soluţionării unui dosar ar trebui să fie mai lung, de minimum 10 ani, să înceapă să curgă din momentul săvârşirii abaterii disciplinare şi să dureze până după terminarea procesului, chiar după soluţionarea cauzei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, susţine că modul în care acestea sunt formulate permite o interpretare care duce la neanalizarea sesizării, urmărindu-se chestiuni de formă, şi nu de fond. De asemenea, dispoziţia criticată nu explică ce se înţelege prin expresia "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea" şi nici nu menţionează câte "indicii" trebuie să conţină sesizarea.
7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată că, potrivit art. 252 din Codul muncii, o sancţiune disciplinară nu poate fi dispusă de angajator decât în cel mult 6 luni de la data săvârşirii faptei. Aşadar, nu se poate reţine existenţa unei situaţii de favorizare a judecătorilor ori a procurorilor prin instituirea unui termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei în care poate fi exercitată acţiunea disciplinară. De asemenea, arată că durata procesului nu are nicio legătură cu termenul prevăzut la art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, deoarece partea nu trebuie să aştepte finalizarea procesului pentru a sesiza o abatere disciplinară. Consideraţiile reclamantului cu privire la faptul că termenul ar trebui să fie mai lung nu pot fi privite decât ca o propunere de lege ferenda, care nu are nicio legătură cu constituţionalitatea textului de lege criticat. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, arată că acestea sunt constituţionale. Legea prevede efectuarea unei proceduri prealabile, a unei verificări prealabile, indiferent de autorul sesizării. De asemenea, rezoluţia de clasare poate fi atacată în instanţă, o astfel de cerere nefiind inadmisibilă faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Guvernul arată că autorul excepţiei propune majorarea termenului de prescripţie incident în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor de la 2 la 10 ani, precum şi modificarea procedurii de soluţionare a sesizărilor ce privesc posibile abateri disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. Or, conform practicii constante a Curţii Constituţionale, controlul de constituţionalitate semnifică verificarea conformităţii dispoziţiilor legale criticate cu normele şi principiile fundamentale invocate, iar nu modificarea sau completarea textelor legale atacate în funcţie de aprecierea autorului excepţiei, criticile aduse prevederilor legale enunţate apărând ca fiind inadmisibile. În continuare, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 287 din 1 noiembrie 2001, apreciază că instituirea unui termen de prescripţie în materia răspunderii disciplinare a angajaţilor, în general, şi în cea a răspunderii disciplinare a magistraţilor, în particular, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice. Subliniază că prevederile legale nu condiţionează sesizarea unei abateri disciplinare de momentul soluţionării definitive a cauzei în care s-a săvârşit pretinsa abatere, astfel cum apreciază autorul excepţiei.
10. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, apreciază că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra unor critici asemănătoare celor din prezenta cauză. În acest sens, face referire la Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, menţionând că rezoluţia de clasare dispusă în etapa de efectuare a verificărilor prealabile de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, atunci când nu sunt îndeplinite anumite condiţii de formă ale sesizării, nu este de natură să confere caracter neconstituţional textului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.
11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate care stabilesc că acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, arată că art. 99^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor defineşte în termeni lipsiţi de echivoc împrejurările în care exercitarea funcţiei cu rea-credinţă ori gravă neglijenţă constituie abateri disciplinare. Prin urmare, modul în care judecătorul interpretează şi aplică legea într-o cauză dată nu este susceptibil de sancţiune disciplinară decât în măsura în care acesta încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind ori acceptând vătămarea unei persoane, sau atunci când nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, arată că instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, a constatat că sintagma "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea" se referă la situaţiile în care inspectorul judiciar, printr-o verificare formală, din cauza lipsei descrierii situaţiei de fapt, nu poate identifica împrejurarea care a determinat sesizarea.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (7) şi art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu următorul conţinut:
- Art. 46 alin. (7): "Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită.";
- Art. 47 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: [...] b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă."
15. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că autorul acesteia solicită modificarea termenului de prescripţie de 2 ani, în interiorul căruia poate fi exercitată acţiunea disciplinară împotriva unui magistrat, în sensul înlocuirii acestuia cu un termen de 10 ani. Astfel, Curtea apreciază că, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate are ca finalitate modificarea şi completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru aceste motive, Curtea apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea observă că, potrivit acestei reglementări, în cazul în care Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu sau a fost sesizată de orice persoană interesată, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, clasarea sesizării, rezoluţia de clasare fiind definitivă. Aceasta se poate dispune în cazurile în care nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt ori de săvârşire a unei abateri disciplinare.
18. Curtea observă că variantele referitoare la cazul în care sesizarea nu este semnată sau nu conţine datele de identificare ale autorului, ce legitimează soluţia clasării, nu au caracter irefragabil, deoarece, în acord cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoana interesată poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor acolo prevăzute.
19. Totodată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, a statuat că sintagma "indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt" se referă la situaţiile în care inspectorul judiciar, printr-o verificare formală, din cauza lipsei descrierii situaţiei de fapt, nu poate identifica împrejurarea care a determinat sesizarea. În continuare, Curtea reţine că, potrivit actului de sesizare a instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei, în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, a sesizat Inspecţia Judiciară referitor la săvârşirea unor abateri disciplinare de către anumiţi magistraţi. Ulterior, Inspecţia Judiciară, potrivit art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a pronunţat o rezoluţie de clasare a sesizării.
20. În acest context, Curtea observă că partea interesată poate ataca în faţa instanţei de judecată rezoluţia de clasare pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, după confirmarea acesteia de către inspectorul-şef. Aceasta deoarece, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, precitată, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege. Or, în aceste condiţii Curtea apreciază că nu se poate reţine o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.
21. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că orice persoană care a sesizat Inspecţia Judiciară referitor la săvârşirea unei abateri disciplinare de către un magistrat şi a cărei sesizare a fost clasată se poate adresa instanţei de contencios administrativ. Astfel, dispoziţiile criticate se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Gelep Panait în Dosarul nr. 1.003/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
