Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 588 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul National Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.102 din 7 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Buzatu, Anişoara Neagoe, Petre Dorobanţu şi Rãsvan Gabriel Şerban în Dosarul nr. 1.511/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public aratã cã autorii excepţiei criticã enumerarea limitativã a categoriilor de magistraţi care primesc un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu existã specializãri pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participã la judecarea acestor cauze, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În concluzie aratã cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", punând concluzii de respingere a excepţiei ca fiind inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.511/2005, Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie. Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Buzatu, Anişoara Neagoe, Petre Dorobanţu şi Rãsvan Gabriel Şerban, cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni civile ce are ca obiect drepturi salariale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, cu privire la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cã nu existã în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie, marea majoritate a judecãtorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel soluţionând acest gen de cauze şi, ca atare, nu se justificã acordarea unor drepturi salariale sporite. Totodatã aceste cauze nu necesitã o specializare anume faţã de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe, şi, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit faţã de acestea. Mai aratã cã, "în plus, acest gen de cauze nu supune judecãtorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângã tribunale sau curţile de apel, pentru cã unele cauze de corupţie sunt de competenţa acestor parchete, iar procurorul, spre deosebire de judecãtorul care instrumenteazã aceeaşi cauzã, doar în altã fazã a procesului, nu beneficiazã de aceste drepturi". În acest sens invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003 , prin care s-a statuat cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstituţionale, întrucât limiteazã aplicarea legii la pedepse, mãsuri şi sancţiuni aplicate prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive pânã la data intrãrii în vigoare a legii, excluzând pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte sãvârşite pânã la aceastã datã. Totodatã aratã cã legiuitorul a acordat acest spor şi în privinţa altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalitãţii organizate şi a terorismului, precum şi tuturor judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorilor de la parchetul de pe lângã aceastã instanţã.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, autorii excepţiei susţin cã acordarea sporului de 40% numai anumitor judecãtori aduce atingere independenţei judecãtorului, întrucât repartizarea judecãtorilor pe secţii şi desemnarea judecãtorilor specializaţi în cauze de corupţie se fac de preşedintele instanţei respective, iar "a lãsa la îndemnâna conducerii instanţei acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atenteazã la independenţa judecãtorului, care are o componentã importantã în independenţa materialã".
Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã acordarea anumitor drepturi salariale numai anumitor judecãtori aduce atingere principiului independenţei judecãtorilor, principiu consacrat în art. 124 alin. (3) din Constituţie, repartizarea judecãtorilor în soluţionarea cauzei fiind atributul exclusiv al preşedintelui instanţei.
De asemenea, aratã cã prin acordarea acestor drepturi se ajunge la inechitãţi de proporţie între judecãtori, deoarece existã cauze, cum ar fi restituirea imobilelor naţionalizate în temeiul unor legi speciale de reparaţie, cauzele având ca obiect procedura reorganizãrii judiciare, care sunt cel puţin la fel de complexe ca şi cele pentru care se plãteşte acest spor. Totodatã se ajunge la situaţia în care un judecãtor de la o instanţã inferioarã, dar care intrã într-o astfel de cauzã, sã obţinã drepturi salariale mai mari decât un judecãtor de la o instanţã superioarã, dar care nu intrã în astfel de cauze.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul aratã cã, în urma modificãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 601/2004 , alineatul (4) al articolului 28 a devenit alineatul (5) al aceluiaşi articol. În continuare, aratã cã se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece dispoziţia de lege criticatã reflectã principiile conturate în ultima vreme atât la nivel european, cât şi la nivel internaţional, şi anume specializarea organelor statului în combaterea anumitor fenomene, în special corupţia, dar şi criminalitatea organizatã sau terorismul, pe de o parte, şi alocarea de mijloace financiare suficiente pentru îndeplinirea, de cãtre autoritãţile competente, a sarcinilor existente, pe de altã parte. Aceste principii sunt reflectate în legislaţia românã prin reglementãrile existente, referitoare la procurorii specializaţi în combaterea corupţiei, a criminalitãţii organizate şi a terorismului, a judecãtorilor din completele specializate etc.
În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, aratã cã principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Instituirea unor reguli speciale în considerarea unor situaţii deosebite, atâta timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, or, dispoziţiile de lege criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminãri, în sensul art. 4 alin. (2) din Constituţie, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor specializate în lupta împotriva corupţiei, care funcţioneazã în cadrul sistemului judiciar.
De asemenea, se aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie, deoarece în prezent repartizarea cauzelor se realizeazã, în mod aleatoriu, prin sistem informatic sau, în cazul în care acesta nu se poate aplica, prin metode clare, menite a înlãtura posibilitatea de subiectivism ce ar fi putut s-o manifeste repartizarea de cãtre preşedintele instanţei a dosarelor pe complete, inclusiv în cazul completelor specializate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã pentru personalul prevãzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalitãţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal reprezintã o opţiune a legiuitorului, justificatã, în cazul dispoziţiilor legale criticate, de complexitatea activitãţii desfãşurate, "precum şi de necesitatea instituirii unor mãsuri imediate pentru întãrirea capacitãţii Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".
În ceea ce priveşte invocarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, apreciazã cã aceste dispoziţii din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. Anterior sesizãrii Curţii, dispoziţiile art. 28 alin. (4) au fost modificate prin prevederile <>art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 601/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Aşadar, Curtea constatã cã autorii excepţiei în mod greşit au invocat neconstituţionalitatea <>art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 . În realitate, excepţia priveşte dispoziţiile art. 28 alin. (5) din ordonanţa de urgenţã. De asemenea, titlul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2004 a fost modificat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005. Noul titlu al ordonanţei de urgenţã este "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie".
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 28 alin. (5): "Personalul prevãzut la alin. (1), judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit <>art. 29 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare -, procurorii care participã la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adjuncţii sãi şi procurorii din Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiazã de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare brutã lunarã. Personalul din Parchetul Naţional Anticorupţie prevãzut la alin. (2) şi (3) beneficiazã de un spor de 30% pentru activitatea specializatã de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfãşoarã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (3) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 124 alin. (3): "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege care instituie un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã pentru anumiţi magistraţi, Curtea constatã cã autorii excepţiei criticã enumerarea limitativã a acestor categorii de magistraţi, fiind nemulţumiţi de faptul cã dispoziţia legalã în discuţie nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraţilor. Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca atare, Curtea constatã cã nu are competenţa de a completa prevederea legalã potrivit cãreia sporul de 40% se aplicã numai anumitor magistraţi, ci intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care sã instituie anumite discriminãri pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu existã specializãri pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecãtorii care compun completele de judecatã specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participã la judecarea acestor cauze, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În aceeaşi ordine de idei, acordarea acestui spor şi judecãtorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se înscrie în aceeaşi competenţã de legiferare, Curtea Constituţionalã neputându-se erija într-un "legislator pozitiv".
În sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 328 din 21 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 1 august 2005, <>Decizia nr. 395 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, şi prin <>Decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 30 septembrie 2005.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicatã de Gheorghe Buzatu, Anişoara Neagoe, Petre Dorobanţu şi Rãsvan Gabriel Şerban în Dosarul nr. 1.511/2005 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
