Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 588 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 11 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cuantic" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 12.434/233/2007 al Judecãtoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 12.434/233/2007, Judecãtoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cuantic" - S.R.L. din Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã, deşi în cazul înstrãinãrii voluntare, actul prin care se transferã dreptul de proprietate nu este suficient pentru evacuarea persoanelor care se aflã în posesia imobilului, fiind necesarã promovarea separat a unei acţiuni în acest sens, în cazul înstrãinãrii silite, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitorului sau a oricãror persoane care deţin posesiunea imobilului. Or, în condiţiile în care Constituţia stabileşte cã dreptul de proprietate şi dreptul la inviolabilitatea domiciliului pot fi restrânse doar în baza unei hotãrâri judecãtoreşti, dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, care atribuie executorului judecãtoresc competenţa de a întocmi actul de adjudecare şi de a porni executarea silitã pentru evacuarea unei persoane dintr-un imobil adjudecat, încalcã prevederile constituţionale sus-menţionate, precum şi pe cele prevãzute în art. 16, 21 şi 24 din Constituţie.
Judecãtoria Galaţi apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã debitorul poate contesta în instanţã licitaţia organizatã pentru vânzarea imobilului, putând cere pe aceastã cale inclusiv desfiinţarea vânzãrii dacã aceasta s-a realizat cu încãlcarea dispoziţiilor legale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã actul de adjudecare întocmit de executorul judecãtoresc are natura unui act juridic complex, care produce efecte atât pe planul dreptului material, cât şi în plan procedural. Astfel, în temeiul acestuia se produce transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil urmãrit de la debitor la adjudecatar şi, tot în baza acestui act, având putere de titlu executoriu, adjudecatarul poate cere debitorului urmãrit sau oricãrei alte persoane punerea sa în posesia bunului.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Dupã plata integralã a preţului sau a avansului prevãzut de art. 515 şi dupã expirarea termenului de 15 zile prevãzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde urmãtoarele menţiuni: [...]
8. menţiunea cã actul de adjudecare este titlu de proprietate şi cã poate fi înscris în cartea funciarã, precum şi a faptului cã, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacã imobilul se aflã în posesiunea acestuia din urmã, sau împotriva oricãrei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fãrã niciun titlu, imobilul adjudecat."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 20, 21, 24, 27, 44, 124, 126 şi 136. De asemenea, sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, prin <>Decizia nr. 56 din 17 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 11 martie 2004. Cu acel prilej, a reţinut cã dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã nu creeazã nici o discriminare între pãrţile raportului juridic şi, prin urmare, nici o limitare a liberului acces la justiţie, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridicã a debitorilor, a creditorilor sau cea a terţilor adjudecatari de naturã sã permitã caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.
În ceea ce priveşte încãlcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apãrare, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - constituie o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã în detrimentul altor titulari de drepturi. Întrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel, oricare alt drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în mãsura în care este exercitat cu bunã-credinţã, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egalã mãsurã ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea considerã cã stabilirea de cãtre legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrãdire dreptului în sine, ci, dimpotrivã, creeazã premisele valorificãrii sale în concordanţã cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecatã constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare sã se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constatã cã reglementarea dedusã controlului satisface exigenţa impusã de norma constituţionalã, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 21, 24 şi 53 din Legea fundamentalã.
Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de proprietate privatã, nu este întemeiatã, întrucât prin executarea silitã a unei obligaţii de platã rezultate dintr-un titlu executoriu emis conform legii se asigurã realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate - cãrora li se subsumeazã reglementãrile în cauzã - implicã în mod necesar o restrângere a exerciţiului sãu în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementãri creeazã condiţiile indispensabile valorificãrii acestuia. În consecinţã, dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã nu numai cã nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivã, le dau expresie într-o manierã specificã, dar indubitabilã.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cuantic" - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 12.434/233/2007 al Judecãtoriei Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
