Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 587 din 5 mai 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 154 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 610 din 30 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Virgil Covercã în Dosarul nr. 2.318/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu-Vâlcea - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.977D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât autorul solicitã modificarea şi completarea textului de lege criticat, operaţiune care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.318/288/2010, Judecãtoria Râmnicu-Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 154 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Virgil Covercã într-o cauzã având ca obiect partajul unor bunuri comune.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât relaţiile de familie, în urma partajãrii universalitãţii de bunuri supuse regimului proprietãţii devãlmaşe, sunt în mod iremediabil vãtãmate, având în vedere absenţa pe mai departe a unui interes comun al soţilor în ceea ce priveşte dezvoltarea familiei, bazatã pe o susţinere materialã comunã. Mai mult, relaţiile de familie sunt vãtãmate şi pe plan moral datoritã conflictelor care pot apãrea o datã cu discuţiile asupra modalitãţii împãrţirii efective a bunurilor.
Judecãtoria Râmnicu-Vâlcea - Secţia civilã considerã cã dispoziţia legalã criticatã nu conţine nicio prevedere prin care s-ar aduce atingere proprietãţii private, inviolabilitãţii domiciliului sau vieţii de familie, în cuprinsul sãu existând prevederi de garantare şi ocrotire a proprietãţii private a soţiei debitorului pentru ca aceasta sã nu rişte sã fie executatã silit asupra pãrţii din bunurile devãlmaşe ce îi revine. În plus, în egalã mãsurã este garantat şi dreptul de proprietate al creditorului, acesta având posibilitatea sã se îndestuleze în mãsura acoperirii creanţei, independent dacã pãrţile vor divorţa sau nu pe viitor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 154 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul cuprins: "Sunt supuse executãrii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comunã cu alte persoane, executarea silitã se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei."
În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului, art. 44 alin. (2) care consacrã garantarea proprietãţii private, art. 48 referitor la familie şi art. 136 privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în cadrul procedurii de executare silitã a creanţelor fiscale, instanţa poate dispune împãrţirea bunurilor imobile pe care debitorul le deţine în proprietate comunã cu alte persoane atunci când organele fiscale care administreazã creanţe fiscale solicitã partajul judiciar. Aceastã posibilitate este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile Codului de procedurã civilã cuprinse în cartea VI "Proceduri speciale", capitolul VII^1 privind "Procedura împãrţelii judiciare", care constituie dreptul comun în materia partajului judiciar.
Textul de lege criticat asigurã, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecãţii, iar, pe de altã parte, permite creditorilor sã treacã la executarea silitã al cãrei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Aşa fiind, existenţa proprietãţii comune împiedicã temporar realizarea executãrii silite, numai dupã finalizarea procedurii de împãrţealã a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmãrit.
Prin efectul partajului, creditorul pãstreazã posibilitatea fie de a urmãri întregul bun care a fãcut obiectul partajului, dacã acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor cãruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenitã debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.
Aşa fiind, Curtea reţine cã reglementarea criticatã are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adãpost de riscul de a fi obligaţi sã participe la achitarea unei datorii care nu le incumbã, efectuând astfel o platã nedatoratã.
Examinarea art. 154 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, în raport cu prevederile art. 27 privind inviolabilitatea domiciliului şi ale art. 48 referitoare la familie, nu relevã nicio contrarietate, de vreme ce bunul imobil aparţine unui debitor rãu platnic, care nu înţelege sã-şi execute voluntar obligaţia asumatã constituitã într-o creanţã certã, lichidã şi exigibilã. În situaţia debitorului care nu are venituri şi/sau bunuri proprii din/cu care sã-şi stingã obligaţia scadentã, îndestularea creditorului se va face pe seama executãrii silite asupra pãrţii din bunurile comune (devãlmaşe) ale debitorului şi soţiei sale în condiţiile art. 154 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã coroborate cu cele ale art. 493 din Codul de procedurã civilã, astfel cã deteriorarea relaţiilor dintre soţi, cu consecinţe iremediabile asupra raporturilor de familie, deşi regretabilã din perspectiva acestora, nu prezintã niciun interes pentru creditorul îndreptãţit sã îşi valorifice creanţa. Posibilitatea recunoscutã acestuia din urmã ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sã poatã interveni pentru a-şi apãra drepturile şi interesele legitime, nu constituie o mãsurã discriminatorie în defavoarea debitorului, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Virgil Covercã în Dosarul nr. 2.318/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu-Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 mai 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
