Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 586 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.122 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Mariana Keskin, prin mandatar Ştefania Stoica, în Dosarul nr. 242/AS/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund Mariana Keskin, personal şi prin mandatar Ştefania Stoica, precum şi consilierul juridic al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, mandatarul autoarei excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens aratã cã punctajul mediu anual realizat de autoarea excepţiei este mai mare decât cel prevãzut de <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 , limitarea acestuia, prin textul de lege criticat, la 5 puncte într-un an calendaristic determinând plafonarea venitului lunar brut. Se încalcã astfel dreptul la muncã, alegerea locului de muncã nemaifiind liberã, dreptul persoanei la un trai decent, precum şi dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi. De asemenea, aratã cã, în cazul în care persoana are un salariu mai mare, vireazã cãtre bugetul asigurãrilor sociale de stat o contribuţie calculatã la valoarea salariului brut, iar prin textul de lege criticat, deşi persoana a cotizat mai mult, se limiteazã punctajul mediu anual realizat, încãlcându-se astfel prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2), art. 41 alin. (1) şi ale art. 47 din Constituţie.
Consilierul juridic al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti solicitã respingerea excepţiei de neconstitu-ţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 78 alin. (4) nu încalcã prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei. De asemenea, aratã cã, în cazul în care angajatorul plãteşte un salariu al cãrui cuantum este mai mare decât suma a cinci salarii medii pe economie, la stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuţiei de asigurãri sociale se are în vedere valoarea corespunzãtoare sumei a cinci salarii medii brute lunare pe economie, fãrã a se depãşi acest plafon.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţia de lege criticatã este în acord cu prevederea art. 47 din Constituţie. În acest sens aratã cã legiuitorul are competenţa exclusivã pentru stabilirea modalitãţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, a modului de majorare a punctajului realizat dupã îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limitã de vârstã, precum şi a modului de determinare a cuantumului drepturilor de asigurãri sociale. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi şi ale art. 41 alin. (1) privind libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã, aratã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 242/AS/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale. Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã civilã de Mariana Keskin, prin mandatar Ştefania Stoica.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2), art. 41 alin. (1) şi ale art. 47 din Constituţie, prevederile art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã limitarea valorii punctajului anual potrivit <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 determinã, pe de-o parte, limitarea cuantumului pensiei, deşi dreptul la pensie se exercitã corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor şi se cuvine în temeiul contribuţiilor lunare plãtite, iar pe de altã parte, limitarea valorii punctului realizat în fiecare lunã. Ca urmare a acestei limitãri cuantumul salariului brut lunar prevãzut în carnetul de muncã, precum şi cuantumul contribuţiei lunare sunt afectate, valoarea lor schimbându-se.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã limitarea la 5 puncte a punctajului mediu anual realizat reprezintã o restrângere a drepturilor fãcutã în conformitate cu dispoziţiile art. 53 şi art. 139 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se aratã cã nu este întemeiatã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate înfrâng prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin stabilirea unui plafon maxim pentru punctajul mediu anual nu se aduce atingere dispoziţiei constituţionale invocate, care se referã la viaţa intimã, familialã şi privatã. În continuare, aratã cã prin limitarea numãrului de puncte nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã stabilirea modalitãţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, respectiv a limitei maxime a acestui punctaj, utilizat pentru calculul cuantumului pensiei, în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile, conform cerinţelor prevãzute de art. 138 alin. (5) din Constituţie, precum şi toate condiţiile şi procedurile pentru acordarea drepturilor de pensie sunt în competenţa liberã şi exclusivã a legiuitorului, în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (2), ce consacrã dreptul cetãţenilor la pensie, potrivit legii, corelativ obligaţiei constituţionale a statului, prevãzutã la alin. (1) al art. 47, de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent. Astfel, se aratã cã nu poate fi reţinutã critica autoarei excepţiei potrivit cãreia prin plafonarea punctajului prevãzut de textul de lege criticat s-ar aduce atingere exerciţiului dreptului la pensie, în cazul asiguraţilor care realizeazã punctaje mai mari decât cel plafonat, ori cã statul nu şi-ar îndeplini obligaţia constituţionalã instituitã de prevederile alin. (1) al art. 47. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, ale art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, prevederile constituţionale şi internaţionale invocate neavând incidenţã asupra textului legal criticat.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 47 din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece plafonarea punctajului de pensie, precum şi a cuantumului pensiei se aplicã tuturor categoriilor de cetãţeni înscrişi în sistemul public de pensii, fiind impusã de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurãri sociale. Prin <>Legea nr. 19/2000 , dreptul la asigurãri sociale este garantat de stat şi se exercitã prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, dispoziţiile de lege criticate dând astfel expresie prevederilor constituţionale menţionate. De asemenea, se aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile criticate reprezintã norme cu caracter tehnic, referitoare la determinarea punctajului mediu anual, iar reglementarea acestei proceduri constituie dreptul exclusiv al legiuitorului. Textul de lege criticat nu conţine nici o reglementare care sã creeze o inegalitate pe criterii de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã, aplicându-se fãrã nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţie identicã. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 500 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 19 ianuarie 2005. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 faţã de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, se aratã cã aceasta nu este întemeiatã, deoarece un stat de drept, democratic şi social are obligaţia de a asigura cetãţenilor condiţiile necesare pentru un trai decent şi de a lua mãsurile necesare în vederea creãrii unui cadru corespunzãtor pentru creşterea calitãţii vieţii, aspecte ce se realizeazã, printre altele, şi prin garantarea dreptului la pensie. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 26 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se aratã cã aceste prevederi nu au incidenţã în cauza dedusã controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Dispoziţiile art. 78 alin. (4) au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 9/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, ordonanţã aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 577/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 78 alin. (4): "Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 47 din Constituţie, ale art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la convenţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";
- Art. 26 alin. (2) din Constituţie: "Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.";
- Art. 41 alin. (1) din Constituţie: "Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.";
- Art. 47 din Constituţie: "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetãţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plãtit, la asistenţã medicalã în unitãţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurãri sociale publice sau private, prevãzute de lege. Cetãţenii au dreptul şi la mãsuri de asistenţã socialã, potrivit legii.";
- Art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "1. Orice persoanã are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritãţi publice în exercitarea acestui drept decât în mãsura în care acest amestec este prevãzut de lege şi dacã constituie o mãsurã care, într-o societate democraticã, este necesarã pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, bunãstarea economicã a ţãrii, apãrarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sãnãtãţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertãţilor altora.";
- Art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţã la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau orice altã situaţie.";
- Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "1. Exercitarea oricãrui drept prevãzut de lege trebuie sã fie asiguratã fãrã nici o discriminare bazatã, în special, pe sex, pe rasã, culoare, limbã, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalã sau socialã, apartenenţa la o minoritate naţionalã, avere, naştere sau oricare altã situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publicã pe baza oricãruia dintre motivele menţionate în paragraful 1."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 78 din Legea nr. 19/2000 reprezintã norme cu caracter tehnic, referitoare la determinarea punctajului mediu anual ca bazã de calcul al cuantumului pensiei ce se acordã, respectiv la acordarea unor sporuri la punctajul stabilit, reglementarea acestei proceduri fiind dreptul exclusiv al legiuitorului, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere vreunei dispoziţii sau vreunui principiu constituţional. De asemenea, se constatã cã nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate înfrâng prevederile constituţionale ale art. 47 alin. (2). Se observã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (2) consacrã, printre altele, dreptul la pensie, pentru toţi cetãţenii, în condiţiile prevãzute de lege. Astfel, criteriile şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei şi modul de calcul al cuantumului acesteia, ca şi toate celelalte norme de drept substanţial ori de procedurã privind funcţionarea sistemului public de asigurãri sociale trebuie reglementate prin lege. Legiuitorul are, în consecinţã, competenţa exclusivã şi opţiunea liberã pentru stabilirea modalitãţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, a modului de majorare a punctajului realizat dupã îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limitã de vârstã, precum şi a modului de determinare a cuantumului drepturilor de asigurãri sociale.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însãşi şi ale art. 41 alin. (1) privind libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã, se constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Cu privire la raportarea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor atacate la dispoziţiile internaţionale din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se reţine cã acestea se referã la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei, respectiv la interzicerea discriminãrii. Astfel, se constatã cã nici aceste prevederi internaţionale nu au incidenţã în cauzã.
În ceea ce priveşte invocarea prevederilor din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã la 26 iunie 2000 Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia europeanã a drepturilor omului, deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, la 4 noiembrie 2000, la Roma. Documentul a fost semnat de România cu aceeaşi ocazie, fãrã însã a fi ratificat de aceasta. De asemenea, Curtea reţine cã potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie fac parte din dreptul intern tratatele care sunt ratificate de Parlament, potrivit legii. Astfel, dispoziţiile din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie nu fac parte din dreptul intern, Curtea constatând cã acestea nu pot fi reţinute ca argument în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 78 din Legea nr. 19/2000 , statuând prin <>Decizia nr. 301 din 6 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 26 august 2004, cã acestea sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Mariana Keskin, prin mandatar Ştefania Stoica, în Dosarul nr. 242/AS/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal:
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
