Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 586 din 20 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 19 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.295/338/2007, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de Viorel Ciolacu cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsã plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat, prin aceea cã stabileşte competenţa teritorialã a judecãtoriei în circumscripţia cãreia a fost sãvârşitã fapta în vederea soluţionãrii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie. În acest sens, aratã cã dispoziţiile legale criticate lezeazã interesele personale şi profesionale ale contestatorului care domiciliazã la sute de kilometri de locul constatãrii contravenţiei şi care trebuie sã se deplaseze lunar la acea instanţã, cu toate cã existã instanţe egale în grad situate mai aproape de domiciliul sãu. În plus, poliţia rutierã "are structuri identice în toate unitãţile administrativ-teritoriale şi contravenientul trebuie prezumat ca nevinovat pânã la soluţionarea cauzei, astfel încât nu se justificã nici din acest punct de vedere acţionarea în judecatã la instanţa de la locul sãvârşirii".
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã sub aspectul încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens, apreciazã cã textul din ordonanţã criticat instituie un tratament discriminatoriu sub douã aspecte: pe de o parte, între persoana care contestã un proces-verbal de constatare a unei contravenţii şi justiţiabilii care introduc acţiuni în justiţie împotriva statului sau instituţiilor sale potrivit regulilor de competenţã teritorialã alternativã prevãzute de art. 8 din Codul de procedurã civilã, iar pe de altã parte, între contestator şi unitatea de poliţie rutierã din care face parte organul constatator. Mai aratã cã textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, având în vedere cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt atributul legiuitorului. Aratã cã distanţa dintre domiciliul reclamantului şi locul sãvârşirii contravenţiei nu reprezintã un argument pentru a aprecia ca neconstituţionalã regula competenţei teritoriale exclusive a instanţei de judecatã de la locul sãvârşirii contravenţiei, în condiţiile în care aceastã regulã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare, iar accesul la justiţie este asigurat printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea pãrţilor, publicitatea şedinţei de judecatã, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, motivarea hotãrârilor judecãtoreşti şi exercitarea cãilor de atac. Mai menţioneazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce reprezintã cadrul legal general în materie de contravenţii, stabileşte, prin art. 32 alin. (2), regula competenţei teritoriale exclusive în favoarea instanţei de judecatã în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã fapta.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilã, având în vedere cã, prin <>Decizia nr. 347/2007 , Curtea a statuat cã respectivul text din ordonanţã este neconstituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Însã, din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea excepţiei, reiese cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, care au urmãtorul cuprins: "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la texte din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat, care instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivã, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecãtoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constatã încãlcãri ale dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menitã sã dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrãrii cu celeritate a probelor strânse de lucrãtorii poliţiei rutiere. În plus, aceastã modalitate de reglementare reprezintã opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecãtoreşti.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalitãţii şi nediscriminãrii existã atunci când se aplicã tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabilã, sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
Nu se poate reţine nici încãlcarea principiului prezumţiei de nevinovãţie prin stabilirea competenţei teritoriale exclusive a judecãtoriei în circumscripţia cãreia a fost sãvârşitã fapta, întrucât procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu reprezintã un verdict definitiv de vinovãţie şi de rãspundere, ci doar un act administrativ de constatare, ale cãrui efecte pot fi înlãturate prin exercitarea cãilor de atac prevãzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
