Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 586 din 19 septembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de S.C.A. Şova & Asociaţii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 23.530/299/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de S.C.A. Şova & Asociaţii într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsã o cerere de anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã inexistenţa unei cãi de atac împotriva hotãrârii din cererea de anulare, prin care sã se poatã critica aspectele de fond care au fost dezlegate pentru prima datã în acest stadiu procesual, este de naturã a încãlca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 49 (devenit, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei, art. 53) şi art. 128 (devenit art. 129). Se apreciazã cã, pentru a respecta dreptul pãrţilor la un proces echitabil, este necesar ca legea sã asigure posibilitatea unei instanţe superioare sã exercite un control judiciar asupra legalitãţii şi temeiniciei hotãrârii pronunţate de instanţa care a judecat cererea în anulare.
Totodatã, autorul excepţiei apreciazã cã legiuitorul, în niciun caz, nu poate stabili reguli speciale de procedurã care sã nu permitã o examinare profundã a pretenţiilor şi prin care se favorizeazã situaţia creditorilor fãrã a justifica aceastã restrângere a drepturilor debitorilor acţionaţi în judecatã pe aceastã cale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodatã, se invocã în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observã cã, prin dispoziţiile <>art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, prevederile <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au fost modificate, astfel încât, în prezent, dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
"(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129.
Prin <>Decizia nr. 269 din 16 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, Curtea a constatat conformitatea textului în cauzã cu Legea fundamentalã, stabilind cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun. Chiar dacã cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridicã proprie, iar hotãrârea de respingere a acesteia este irevocabilã, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora cãile de atac se exercitã "în condiţiile legii".
Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, Curtea constatã cã nici aceastã criticã nu este întemeiatã, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudenţa sa, spre exemplu, <>Decizia nr. 580 din 3 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, dreptul la un proces echitabil în materia analizatã nu presupune existenţa unui dublu grad de jurisdicţie, aceastã garanţie proceduralã existând doar în materie penalã, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din convenţie privind dreptul la un recurs efectiv. Astfel, Curtea constatã cã textul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilitãţii efective de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În consecinţã, Curtea, având în vedere cã textul legal criticat nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi, constatã cã art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de S.C.A. Şova & Asociaţii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
