Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 585 din 8 noiembrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.123 din 13 decembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 263/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, aratã cã acestea au fost abrogate expres prin <>art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, respectiv prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din titlul IX al Legii nr. 304/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, punând concluzii de respingere ca fiind inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 şi ca devenitã inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, deoarece abrogarea acestora a intervenit dupã sesizarea Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiatã, arãtând cã instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, în sensul constituţionalitãţii acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 martie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 263/CM/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Excepţia a fost ridicatã de Marin Frunzã cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1.029 din 3 decembrie 2003, pronunţatã de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2.212/C/2003 ce are ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã cã dispoziţiile art. 3 şi art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. II din Legea nr. 195/2004 şi ale <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece încalcã dreptul la un recurs efectiv la o instanţã naţionalã, "dreptul privind interzicerea discriminãrii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitãţii, principiul statului de drept şi dreptul la apãrare". De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile <>Legii nr. 195/2004 , care scot recursurile de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi le trimit pe cale administrativã unei instanţe inferioare în grad sau le trimit prin încheiere irevocabilã de declinare a competenţei, datã în sala de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, încalcã, de asemenea, toate drepturile menţionate mai sus, întrucât justiţiabilul este supus unei discriminãri, fiindu-i totodatã nesocotit dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, precum şi ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã este neîntemeiatã, deoarece prin aceste dispoziţii de lege s-a urmãrit asigurarea unei mai bune administrãri a justiţiei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, aratã cã aceasta este inadmisibilã, dispoziţiile respective fiind abrogate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã stabilirea competenţei materiale a instanţelor judecãtoreşti reprezintã o expresie a principiului înscris în art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Astfel, numãrul gradelor de jurisdicţie, precum şi repartizarea competenţei materiale pe nivelurile de instanţe nu sunt stabilite prin norme de naturã constituţionalã, legiuitorul constituant abilitând forul legislativ sã stabileascã aceste aspecte prin lege. În continuare, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aratã cã accesul la justiţie nu presupune în mod necesar accesul la toate gradele de jurisdicţie şi la toate nivelurile de instanţe, cu atât mai puţin ajungerea tuturor cauzelor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care exercitarea controlului de legalitate, pe calea recursului, de o altã instanţã decât instanţa supremã nu contravine nici dreptului la un proces echitabil, nici dreptului la un recurs efectiv şi liberului acces la justiţie. De asemenea, se aratã cã prevederile legale sunt concepute astfel încât sã confere aceleaşi posibilitãţi şi sã impunã aceleaşi obligaţii celor care se aflã în situaţii similare, motiv pentru care prevederile legale referitoare la competenţã nu sunt nici "discriminatorii", nici "inchizitoriale".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi <>art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi ale Legii nr. 195/2004 faţã de prevederile art. 21 şi 126 din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Astfel, prevederile legale criticate, care reglementeazã competenţa materialã a instanţelor judecãtoreşti, precum şi cele referitoare la termenul şi formele recursului nu îngrãdesc sub nici un aspect accesul liber la justiţie al cetãţenilor, iar instituirea unor proceduri speciale în considerarea unor situaţii deosebite este compatibilã cu liberul acces la justiţie. De asemenea, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 1, 11, 15, 20 şi 24 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 , aratã cã aceasta este inadmisibilã, aceste dispoziţii fiind abrogate prin <>Legea nr. 304/2004 , iar potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã numai cu privire la dispoziţiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:
- Dispoziţiile art. 3 din Codul de procedurã civilã; aceste dispoziţii au fost modificate succesiv prin mai multe acte normative, ultimul dintre ele fiind <>Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005;
- Art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã; aceste dispoziţii au fost abrogate expres prin <>art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005;
- <>Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997; aceste dispoziţii au fost abrogate expres prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din titlul IX al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004;
- Deşi Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu dispoziţiile <>Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se observã cã, în fapt, critica autorului acesteia vizeazã dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 195/2004 . Aşadar, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra acestui din urmã text de lege. <>Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 3 din Codul de procedurã civilã: "Curţile de apel judecã:
1. în primã instanţã, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autoritãţilor şi instituţiilor centrale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în primã instanţã;
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevãzute de lege;
4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.";
- Art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã: "În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotãrâri pronunţate de instanţele judecãtoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cãi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotãrârea în cauzã sau, dupã caz, de competenţa instanţei expres prevãzute de lege.";
- <>Art. II din Legea nr. 195/2004 : "(1) Recursurile împotriva hotãrârilor date fãrã drept de apel potrivit legii în vigoare la data pronunţãrii lor şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit spre judecatã instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotãrârea în primã instanţã.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care au ca obiect hotãrâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecatã curţilor de apel.
(3) Recursurile prevãzute la alin. (1) şi (2), a cãror admisibilitate în principiu nu a fost examinatã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol şi se trimit, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece, iar în cazul în care admisibilitatea în principiu a fost examinatã, se trimit prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor.";
- <>Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 : "Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecã recursurile declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunale în apel, precum şi în alte cauze prevãzute de lege."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 1 referitoare la statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti.
De asemenea, considerã cã se încalcã şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 1, 2 şi 7 privind egalitatea în drepturi, ale art. 6 referitoare la dreptul fiecãrui om de a-i fi recunoscutã calitatea de subiect de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instanţele judecãtoreşti, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 30 privind interpretarea Declaraţiei, din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã obiectul cauzei în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate îl constituie recursul împotriva unei decizii a Tribunalului Galaţi într-un dosar ce avea ca obiect o contestaţie în anulare, recurs a cãrui soluţionare, la momentul declarãrii, era de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit <>art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. În urma aprobãrii cu modificãri şi completãri a acestui act normativ, prin <>Legea nr. 195/2004 , recursurile au fost trimise pe cale administrativã instanţei devenite competente sã le soluţioneze, respectiv Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. II alin. (1) şi (3) teza întâi din Legea nr. 195/2004 . Ulterior, având în vedere înfiinţarea secţiilor specializate în cadrul Curţii de Apel Galaţi, instanţa a invocat excepţia necompetenţei Secţiei civile şi a dispus scoaterea de pe rolul Secţiei civile a cauzei şi trecerea acesteia pe rolul Secţiei conflicte de muncã şi asigurãri sociale din cadrul Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 3 pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedurã civilã nu au legãturã cu soluţionarea cauzei deduse judecãţii, respectiv cu soluţionarea recursului împotriva deciziei Tribunalului Galaţi. Or, potrivit dispoziţiilor alin. (6) al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate contrarã prevederilor alin. (1) al aceluiaşi articol este inadmisibilã, urmând a fi respinsã ca atare.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, Curtea constatã cã aceste dispoziţii au fost abrogate expres prin <>art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, respectiv prin <>art. 133 alin. (1) lit. b) din titlul IX al Legii nr. 304/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, numai legile şi ordonanţele în vigoare pot forma obiect al controlului de constituţionalitate. În consecinţã, Curtea reţine cã în cauzã devin incidente dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora controlul de constituţionalitate exercitat de Curte nu poate avea ca obiect decât legi sau ordonanţe ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţã în vigoare la momentul exercitãrii acestuia, în caz contrar excepţia fiind inadmisibilã. Având în vedere cã, în cauzã, abrogarea art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã a intervenit dupã sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. II din Legea nr. 195/2004 , prin <>Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, Curtea a constatat cã aceasta este neîntemeiatã, în considerarea celor ce urmeazã.
Modificarea reglementãrii în aceastã materie a fost realizatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, fiind impusã de o serie de raţiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioarã, ce instituia competenţa exclusivã a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie de soluţionare a recursurilor. S-a urmãrit astfel o mai bunã administrare a justiţiei, o deplinã realizare a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. Dupã cum a decis Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, dispoziţia <>art. II din Legea nr. 195/2004 a fost adoptatã pentru a se debloca activitatea de soluţionare a recursurilor de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în aplicarea prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , avea competenţã generalã în materia recursului civil, iar din aceastã cauzã, dat fiind numãrul mare al cauzelor pe rol, se afla în imposibilitate de a asigura soluţionarea acestora în termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Noua soluţie legislativã nu instituie nici o discriminare şi, ca atare, nu contravine principiului egalitãţii de tratament între subiectele de drept. Consacrarea posibilitãţii de a exercita o cale de atac împotriva soluţiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativã sau prin încheiere de declinare de competenţã, la instanţa devenitã competentã potrivit noii reglementãri, ar fi fost nu doar neproductivã, ducând la tergiversarea soluţionãrii cauzei, ci, totodatã, inutilã faţã de caracterul imperativ al normelor în materie de competenţã. Aşa fiind, nu se poate reţine încãlcarea nici unuia dintre textele invocate de autorul excepţiei, conţinute în Constituţie, în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedurã civilã şi a dispoziţiilor <>art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 263/CM/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
3. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedurã civilã şi <>art. II din Legea nr. 195/2004 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
