Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 585 din 4 mai 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 si art. 156 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 358 din 1 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 24 martie 2009 şi 8 mai 2009, pronunţate în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Kocsis Sandor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile legale criticate, chiar dacã nu vizeazã fondul cauzei, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, în mãsura în care judecarea cererii de recuzare nu se realizeazã în condiţii de contradictorialitate. Or, respectarea principiului contradictorialitãţii în cazul cererilor de recuzare este o necesitate, întrucât judecarea recuzãrii are rol de a stabili o condiţie extrem de importantã a actului de justiţie, şi anume crearea premiselor unei judecãţi independente şi imparţiale, expresie a principiilor fundamentale ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale Constituţiei României.
Tribunalul Comercial Mureş - Falimente considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 29 alin. 3: "Judecãtorul împotriva cãruia e propusã recuzarea poate declara cã se abţine.";
- Art. 30 alin. 1: "Recuzarea judecãtorului se hotãrãşte de instanţa respectivã, în alcãtuirea cãreia nu poate sã intre cel recuzat.";
- Art. 31 alin. 1: "Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat.";
- Art. 34: "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã la nicio cale de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odatã cu fondul.
Când instanţa superioarã de fond constatã cã recuzarea a fost pe nedrept respinsã, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã.";
- Art. 156: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsã de apãrare, temeinic motivatã.
Când instanţa refuzã amânarea judecãţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea pãrţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã instanţa constituţionalã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, acesta fiind raportat la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, şi <>Decizia nr. 936 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 10 decembrie 2007. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin aceastã reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odatã cu fondul, instanţa superioarã de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 24 privind dreptul la apãrare din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã, în practica sa jurisdicţionalã, s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalitãţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin <>Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, a statuat cã dispoziţiile art. 156 din Codul de procedurã civilã nu constituie o restrângere a dreptului la apãrare, ci reprezintã o mãsurã de descurajare a exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversãrii acestuia şi al împiedicãrii înfãptuirii justiţiei.
De asemenea, facultatea instituitã pentru judecãtor de a nu acorda un termen pentru lipsã de apãrare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea pãrţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implicã responsabilitatea acestuia în înfãptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecatã datorate încãlcãrii dreptului la apãrare, legea prevede remediile necesare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş Falimente.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
