Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 581 din 7 iunie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Pop în Dosarul nr. 246/219/2006 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 246/219/2006, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Pop.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât este supusã controlului judecãtoresc doar soluţia de neîncepere a urmãririi penale, precum şi pentru cã "neparcurgerea procedurii prevãzute de art. 278 din Codul de procedurã penalã constituie un fine de neprimire a plângerii de cãtre instanţa competentã sã judece în fond cauza". Referitor la dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, se susţine cã încalcã normele constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate, deoarece "dau dreptul instanţei de judecatã sã nu administreze nemijlocit probe, ceea ce are drept consecinţã încãlcarea principiului egalitãţii şi imparţialitãţii justiţiei". Se mai aratã cã "restrângerea cãii de atac doar la recurs este neconstituţionalã şi permite instanţelor judecãtoreşti sã nu judece fondul cauzei, de asemenea, permite sã restrângã şi calea de atac a revizuirii".
Judecãtoria Dej apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au urmãtorul cuprins:
- Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului): "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior.
În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţã sau rezoluţie persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmãririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã ori de încetare a urmãririi penale, se comunicã persoanei care a fãcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."
- Art. 278^1 (Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã) alin. 8 lit. a): "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã".
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 24 privind dreptul la apãrare, în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, în art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, în art. 129 privind folosirea cãilor de atac, în art. 131 privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, respectiv interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prevederile legale ce fac obiectul excepţiei sunt expresia unor dispoziţii cuprinse în Legea fundamentalã. Astfel, art. 278 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã plângerea împotriva actelor procurorului, constituie concretizarea dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public şi dã expresie principiului controlului ierarhic ce guverneazã activitatea procurorilor, prevãzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentalã. Art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva acelor acte prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, reprezintã concretizarea prevederilor constituţionale ce stabilesc liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Aceste texte de lege nu cuprind privilegii sau discriminãri în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi prevãzute de art. 4 din Legea fundamentalã, orice persoanã vãtãmatã în drepturile sale prin mãsuri sau acte ale procurorului având posibilitatea sã promoveze împotriva acestora cãile de atac prevãzute de lege, iar, în acest cadru, sã beneficieze de toate garanţiile specifice dreptului la apãrare. Aşa fiind, criticile formulate în raport cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentalã privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare sunt neîntemeiate.
Întrucât textele de lege criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertãţi constituţionale, art. 53 din Legea fundamentalã nu are incidenţã în cauzã.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalitãţii art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, în raport cu dispoziţii constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, şi prin <>Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedurã penalã, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, cã acest text de lege nu încalcã prevederile art. 21 din Legea fundamentalã şi nici pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 228 din 7 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, reţinând cã acest text de lege nu încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. În cuprinsul deciziei menţionate, Curtea a reţinut urmãtoarele: "Faptul cã, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, dupã judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţã la rândul ei o hotãrâre prin care menţine aceastã soluţie nu poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încãlcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind cã hotãrârea aparţine în acest caz înseşi justiţiei, iar partea nemulţumitã are deschise, tot în justiţie, cãile de atac prevãzute de lege."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Pop în Dosarul nr. 246/219/2006 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
