Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 581 din 29 septembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) şi (7) din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 5 noiembrie 2015
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Vasile Dobrescu, Letiţia Dominica Niculescu şi Horia Constantin Niculescu în Dosarul nr. 15.250/3/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 378D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 654 din 11 noiembrie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 4 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr.15.250/3/2014/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Vasile Dobrescu, Letiţia Dominica Niculescu şi Horia Constantin Niculescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în perioada dintre data pronunţării încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată şi termenul acordat pentru soluţionarea cererii de reexaminare reclamanţii pot complini lipsurile cererii de chemare în judecată, fără a li se imputa tergiversarea procedurii prevăzute de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau afectarea drepturilor pârâţilor. Aşadar, apreciază că remedierea lipsurilor acţiunii introductive până la termenul de soluţionare a cererii de reexaminare ar duce la o extindere a termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 din Codul de procedură civilă, care, de altfel, este un termen mult prea scurt. În acest sens se impune adăugirea la sfârşitul art. 200 alin. (7) a sintagmei "sau până la soluţionarea cererii de reexaminare" sau prin eliminarea din textul criticat a tezelor finale, respectiv "dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)", aşa încât instanţa de control va verifica şi actele depuse până la soluţionarea cererii de reexaminare.
6. Prin urmare, apreciază că, în această modalitate, scopul procedurii de regularizare nu ar duce la protecţia exclusivă a pârâţilor şi nu s-ar îngreuna artificial accesul reclamanţilor la soluţionarea cererii, în condiţiile în care aceştia au fost de bună credinţă şi au comunicat lipsurile cererii de chemare în judecată până la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de reexaminare. În consecinţă, imposibilitatea complinirii lipsurilor cererii de chemare în judecată până la data soluţionării cererii de reexaminare şi neanalizarea înscrisurilor îngrădeşte accesul la justiţie, statul fiind obligat să acorde oricărei persoane facilităţile rezonabile pentru a accede la instanţă.
7. În final, apreciind că jurisprudenţa în materie este constantă în sensul că "judecătorul constituent" nu poate adăuga la lege, arată că se impune stabilirea caracterului discriminatoriu al dispoziţiei legale criticate în măsura în care ar fi interpretată fără limite în avantajul pârâtului.
8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. O reglementare în sensul arătat de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată până la momentul soluţionării cererii de reexaminare, ar da naştere arbitrariului şi nu ar asigura premisele soluţionării cu celeritate a cauzelor.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
10. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 31 din 21 ianuarie 2014, nr. 510 din 7 octombrie 2014 sau nr. 708 din 27 noiembrie 2014.
11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă. Având în vedere susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia, pe lângă textul legal expres indicat, şi dispoziţiile art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă. De asemenea, se observă că, după sesizarea Curţii Constituţionale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar după renumerotare textele de lege criticate se regăsesc, în aceeaşi redactare, la art. 200 alin. (3) şi (7) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 200 alin. (3) şi (7): "(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
[...]
(7) Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)."
14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se mai invocă şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că motivele invocate de autorii excepţiei nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, ci acestea tind la modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul solicitat, soluţiile legislative existente nemulţumindu-i pe aceştia. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) şi (7) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Vasile Dobrescu, Letiţia Dominica Niculescu şi Horia Constantin Niculescu în Dosarul nr. 15.250/3/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
