Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 581 din 29 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 si art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 449 din 5 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gelu Boghiu în Dosarul nr. 4.657/189/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 826D/2011.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 10 mai 2012 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 mai 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 4.657/189/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Gelu Boghiu cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei hotãrâri penale pronunţate de judecãtorie în primã instanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã, prin eliminarea apelului împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã şi reglementarea competenţei curţilor de apel ca instanţe de recurs, încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, întrucât îngrãdesc persoanelor judecate pentru infracţiuni de competenţa judecãtoriei dreptul la exercitarea plenarã a liberului acces la justiţie, care implicã parcurgerea a douã cãi de atac. Aceste persoane se regãsesc într-o posturã de inferioritate, din punctul de vedere al drepturilor procedurale penale, faţã de persoanele judecate pentru infracţiuni de competenţa în primã instanţã a tribunalului, care au deschisã calea apelului la curtea de apel şi calea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. În acest sens, aratã cã reglementarea competenţei dupã materie este atributul exclusiv al legiuitorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentalã, stabilirea competenţei şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului. Considerã cã în cazul la care se referã excepţia de neconstituţionalitate eliminarea apelului dintre cãile ordinare de atac a fost determinatã de necesitatea soluţionãrii urgente a cauzelor penale care au un grad de pericol social mai redus.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã. Douã dintre textele de lege criticate au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi anume art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010, iar art. 385^1 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod a fost modificat prin art. XVIII pct. 46 din Legea nr. 202/2010. Pct. 2 al art. 27 din Codul de procedurã penalã a fost abrogat prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010. Dispoziţiile de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:
a) sentinţele pronunţate de judecãtorii;";
- Art. 28^1 pct. 3: "Curtea de Apel: [...]
3. ca instanţã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege;".
Articolul 27 pct. 2 din Codul de procedurã penalã, abrogat prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010, avea urmãtorul cuprins: "Tribunalul: [...]
2. ca instanţã de apel, judecã apelurile împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã, referitoare la eliminarea apelului împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã şi reglementarea competenţei curţilor de apel ca instanţe de recurs, nu aduc atingere egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la apãrare. Stabilirea competenţei instanţelor judecãtoreşti şi instituirea regulilor de desfãşurare a procesului, deci şi reglementarea cãilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri (de exemplu, prin Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004), cã acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementeazã exercitarea cãilor de atac ("Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi la procedura de judecatã, stabileşte cã acestea "sunt prevãzute numai de lege".
Referitor la încãlcarea principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat, în mod constant (de pildã, prin Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003), cã nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, atât timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
De asemenea, reglementarea unei singure cãi ordinare de atac nu este de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Legea fundamentalã, întrucât persoanele interesate se pot adresa atât primei instanţe, cât şi celei de recurs cu orice cerere proceduralã prevãzutã de lege. Totodatã, nu este obligatorie parcurgerea a 3 grade de jurisdicţie. Astfel, textele de lege criticate asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã (judecata în primã instanţã şi cea în recurs), drept reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În fine, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã nu contravin nici prevederilor art. 24 din Constituţie. Într-adevãr, stabilirea de cãtre legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind calea de atac împotriva hotãrârilor penale pronunţate de judecãtorii în primã instanţã nu este de naturã sã aducã atingere dreptului la apãrare, atât timp cât recursul devine cale de atac devolutivã ex integro. Pãrţile beneficiazã astfel de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege pentru a-şi face apãrarea în tot cursul procesului penal, indiferent dacã se aflã în faza de urmãrire penalã, în primã instanţã ori în calea de atac.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gelu Boghiu în Dosarul nr. 4.657/189/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 29 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
